ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 846/2025

Ședința publică din data de 31 martie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea având ca obiect ordin de protecție, introdusă pe rolul Judecătoriei Sighișoara și înregistrată sub nr. x/2024 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara, s-a solicitat emiterea unui ordin de protecție în favoarea victimei A., împotriva pârâtului B., cu dispunerea următoarelor măsuri: obligarea intimatului la păstrarea unei distanțe minime de 100 m față de victimă și de față de locuința victimei din orașul Dumbrăveni, str. x, jud. Sibiu, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4316/05.12.2024 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sighișoara, invocată de instanță din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de emitere a ordinului de protecție formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara în favoarea Judecătoriei Mediaș.

Pentru a hotărî astfel, în esență, a reținut că, potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima.

A constatat că, din susținerile victimei A., rezultă că are domiciliul legal stabilit în orașul Dumbrăveni, str. x, jud. Sibiu, în raza de competență teritorială a Judecătoriei Mediaș.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Mediaș, prin sentința nr. 2749/CC pronunțată la data de 12 decembrie 2024 în dosarul nr. x/2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță, din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sighișoara, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Astfel, a reținut că, în cauză, ordinul de protecție provizoriu emis de către Poliția Municipiului Sighișoara a fost confirmat de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara, care a menținut măsurile de protecție dispune de organul de poliție, întocmind cererea pentru emiterea ordinului de protecție către judecătoria competente în a cărei rază teritorială acesta fost emis (Judecătoria Sighișoara), conform disp.art. 36 alin. (6) din Legea 217/2003.

Relativ la competența de soluționare a prezentei cauze, a constatat că potrivit art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) și art. 41 din același act normativ.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, a constatat că instanța competentă teritorial a soluționa prezenta cauză este Judecătoria Sighișoara.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Sighișoara și Judecătoria Mediaș și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa cauza.

Astfel, Judecătoria Sighișoara a dat eficiență dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, constatând că este competentă să soluționeze pricina instanța de pe raza teritorială în care își are domiciliul intimata-victimă, în timp ce Judecătoria Mediaș a făcut aplicarea prevederilor art. 34 alin. (6) din aceeași lege, apreciind că este competentă instanța în a cărei rază teritorială a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

În raport de obiectul cererii și de titularul acesteia, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.

Totodată, art. 40 din același act normativ prevede că:

"(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. (2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal. (3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de: a) procuror; b) reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor violenței domestice; c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice, acreditați conform legii, cu acordul victimei".

Ca atare, procedura reglementă de art. 40 din Legea nr. 217/2003 are în vedere situația în care cererea de emitere a ordinului de protecție este adresată instanței direct de către victimă sau în numele acesteia de către persoanele abilitate de lege în acest sens, fără ca anterior să fi fost emis un ordin de protecție provizoriu.

Pentru această ultimă ipoteză, procedura este prevăzută de către art. 36 din același act normativ, care la alin. (1) prevede că "Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii".

Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "Procurorul confirmă necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție prin ordinul de protecție provizoriu, aplicând o rezoluție cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia", iar, în conformitate cu alin. (6) al aceluiași text legal, "Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) și art. 41".

În speță, prin cererea cu care a învestit instanța de judecată, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighișoara a solicitat emiterea unui ordin de protecție în favoarea intimatei-victime C. și împotriva intimatului-agresor D., atașat cererii fiind depus ordinul de protecție provizoriu din data de 19 aprilie 2021, emis de către un agent din cadrul secției nr. 1 Poliție Brașov .

Ca atare, cum în cauză a fost emis un ordin de protecție provizoriu în favoarea victimei A., împotriva pârâtului B., în stabilirea competenței de soluționare a prezentei cereri de emitere a ordinului de protecție sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, în conformitate cu care competentă a se pronunța asupra cererii de emitere a ordinului de protecție este instanța în circumscripția căreia a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

Or, în speță, ordinul de protecție provizoriu a fost emis de către Poliția Municipiului Sighișoara.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighișoara, în a cărei circumscripție teritorială a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2025.