ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1638/2025

Ședința publică din data de 06 octombrie 2025

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la 30 septembrie 2025 sub nr. x/2025, Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, în numele reclamantei A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B., emiterea unui ordin de protecție prin care acesta să fie obligat la păstrarea unei distanțe minime de 200 de metri față de victimă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 200 metri față de domiciliul victimei din municipiul Ploiești, Piața Victoriei, Bl. Best, județul Prahova, și din comuna Jegălia, sat Gâldău, Șoseaua Călărași-Fetești nr. 8, județul Călărași, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5488 pronunțată la 01 octombrie 2025, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Călărași.

Astfel, Judecătoria Ploiești a făcut aplicarea dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2023, reținând că, potrivit susținerilor reclamantei din cuprinsul declarației de persoană vătămată dată în fața organelor de poliție, aceasta locuiește în comuna Jegălia, județul Călărași, iar adresa din municipiul Ploiești, Piața Victoriei, bl. B est, județul Prahova, indicată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, nereprezintă o reședință a victimei și nici un domiciliu în fapt sau în drept al acesteia.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Călărași, prin sentința civilă nr. 2253/2025 din 01 octombrie 2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de către instanță, din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești și constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Călărași a dat eficiență prevederilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003, constatând că, anterior sesizării instanței judecătorești cu privire la incidentul produs între părți, s-a emis un ordin de protecție provizoriu, în condițiile prevederilor art. 34 din Legea nr. 217/2003.

Prin urmare, a reținut că, pentru ordinul de protecție provizoriu emis de către Inspectoratul de Poliție Județean Prahova, secția 1 Ploiești, confirmat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, în mod corect cererea parchetului de emitere a ordinului de protecție a fost înaintată Judecătoriei Ploiești, aceasta fiind instanța de judecată competentă teritorial, în temeiul art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Ploiești și Judecătoria Călărași și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale în temeiul cărora se stabilește instanța competentă a soluționa cauza.

Judecătoria Ploiești a dat eficiență dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, constatând că este competentă să soluționeze pricina instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul victima, în timp ce Judecătoria Călărași a făcut aplicarea prevederilor art. 34 alin. (6) din aceeași lege, apreciind că este competentă instanța în a cărei rază teritorială a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

În raport cu obiectul cererii și cu titularul acesteia, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 34 alin. (6) din Legea nr. 217/2003 menționat în capitolul IV - Ordinul de protecție provizoriu.

Astfel, pentru ipoteza în care a fost emis un ordin de protecție provizoriu, procedura este prevăzută de către art. 34 din același act normativ, care, la alin. (1), prevede că "Ordinul de protecție provizoriu se înaintează de către unitatea de poliție din care face parte polițistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data emiterii".

Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, "Procurorul confirmă necesitatea menținerii măsurilor de protecție dispuse de organul de poliție prin ordinul de protecție provizoriu, aplicând o rezoluție cu caracter administrativ pe exemplarul original al acestuia", iar, în conformitate cu alin. (6) al aceluiași text legal, "Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de protecție provizoriu, însoțit de documentele care au stat la baza emiterii și confirmării acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoțit de o cerere pentru emiterea ordinului de protecție, întocmită potrivit prevederilor art. 40 alin. (3) lit. a) și art. 41".

În speță, prin cererea cu care a învestit instanța de judecată, petentul Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a solicitat emiterea unui ordin de protecție în favoarea victimei A. și împotriva intimatului-agresor B., atașat cererii fiind depus ordinul de protecție provizoriu din 29 septembrie 2025, emis de către Inspectoratul de Poliție Județean Prahova, secția 1 Ploiești.

Dispozițiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, cuprins în capitolul V- Ordinul de protecție, sunt aplicabile pentru ipoteza în care persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, personal sau prin persoanele abilitate, are posibilitatea de a solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, emiterea ordinului de protecție, competența aparținând judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima, potrivit art. 40 din același act normativ.

Cum în cauză a fost emis un ordin de protecție provizoriu în favoarea victimei A. și împotriva agresorului B., în stabilirea competenței de soluționare a prezentei cereri de emitere a ordinului de protecție sunt incidente dispozițiile cuprinse în Capitolul IV din Legea nr. 217/2003, respectiv art. 34 alin. (6), în conformitate cu care competentă a se pronunța asupra cererii de emitere a ordinului de protecție este instanța în circumscripția căreia a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

În speță, ordinul de protecție provizoriu a fost emis de către Inspectoratul de Poliție Județean Prahova, secția 1 Ploiești, în localitatea Ploiești.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, în a cărei circumscripție teritorială a fost emis ordinul de protecție provizoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 06 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.