ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2415/2024

Ședința publică din data de 01 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 30 septembrie 2024, reclamanta A. a solicitat emiterea ordinului de protecție împotriva pârâtului B., fără a motiva cererea în fapt.

2.1. Prin sentința civilă din 01 octombrie 2024, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de reprezentantul Ministerului Public și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

A reținut instanța că dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție stabilește competența teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința victima, respectiv reclamanta A..

Instanța a reținut că reclamanta a arătat faptul că locuiește la adresa de domiciliu din municipiul Arad, județul Arad.

2.2. Prin sentința civilă nr. 16076 din 22 octombrie 2024, Judecătoria Arad, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, a stabilit că Judecătoria Constanța este competentă să examineze cererea pentru emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta A., a constatat ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență și a suspendat judecarea cauzei.

A reținut instanța că reclamanta locuiește în fapt în Constanța și că își dispută în contradictoriu cu pârâtul B. săvârșirea unor fapte de violență psihologică exercitate de pârât asupra sa în cadrul locuinței de fapt a reclamantei și a concubinului acesteia, situate în Constanța, județul Constanța.

De asemenea, s-a mai reținut că reclamanta a afirmat, contactată telefonic fiind în timpul ședinței de judecată din 21 octombrie 2024, că ar dori să rămână în Constanța la concubinul său dacă ar beneficia de protecție și a menționat că în luna noiembrie revine în Arad doar pentru a rezolva niște probleme urgente după care va pleca în Franța, iar în luna ianuarie intenționează să se întoarcă în Constanța pentru o perioadă nedeterminată.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei îl constituie solicitarea reclamantei A. de emitere a ordinului de protecție împotriva pârâtului B..

Instanțele aflate în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (1) din Lega nr. 26/2024 privind ordinul de protecție, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul victima, conflictul negativ de competență fiind însă determinat de stabilirea diferită a domiciliului reclamantei A. de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție "Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol prin acte de violență din partea unei alte persoane poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri (...)".

Totodată, art. 14 alin. (1) din același act normativ prevede:

"(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima. (2) Cererea pentru emiterea ordinului de protecție poate fi introdusă de victimă personal sau, după caz, de tutore ori alt reprezentant legal al acesteia. (3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei și de: a) procuror; b) reprezentantul autorității sau structurii competente, la nivelul unității administrativ-teritoriale, cu atribuții în materia protecției victimelor infracțiunilor."

Ca atare, procedura reglementă de art. 14 din Legea nr. 26/2024 are în vedere situația în care cererea de emitere a ordinului de protecție este adresată instanței direct de către victimă sau în numele acesteia de către persoanele abilitate de lege în acest sens.

Art. 14 din Legea nr. 26/2024 este o normă atributivă de competență teritorială absolută de ordine publică, prin alin. (1) al acestui text de lege fiind instituit un caz de competență teritorială exclusivă.

Cum cererile pentru emiterea ordinului de protecție nu privesc bunuri sau drepturi de care părțile pot dispune, rezultă că, în această materie, părțile nu pot face o alegere de competență, neputând înlătura competența stabilită de art. 14 din Legea nr. 26/2024, fiind, așadar, în prezența unei competențe de ordine publică.

Așa cum s-a arătat supra, cererile având ca obiect emiterea unui ordin de protecție se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința victima.

Domiciliul reprezintă un atribut de identificare al persoanei fizice și este definit de art. 87 C. civ. ca fiind acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală, este și art. 27 alin. (1) din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români ("Domiciliul persoanei fizice este acolo unde aceasta declară că are locuința principală").

În sens procesual, noțiunea de "domiciliu" vizează locuința pe care o persoană și-a stabilit-o în fapt în localitatea în care trăiește, întrucât scopul urmărit de legiuitor este, așa cum rezultă din dispozițiile art. 153 și următoarele C. proc. civ., acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență principiului respectării dreptului la apărare și de a facilita administrarea probatoriului în vederea soluționării cauzei.

Prin urmare, asocierea explicită pe care legiuitorul a făcut-o în definiția domiciliului din noul C. civ. cu locuința principală nu semnifică o îndepărtare de concepția domiciliului ca locuință "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situație de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă și lăsată la aprecierea instanței.

Astfel, în contextul analizei, se reține că mențiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidență a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuința sa statornică și principală, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înțeles, interesează în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul.

În cauza pendinte, se observă că însăși reclamanta a indicat în cererea privind emiterea ordinului de protecție că adresa sa este în Constanța, strada x nr. 33, județul Constanța.

De asemenea, reclamanta a declarat în fața Judecătoriei Constanța că se află într-o relație de concubinaj cu C., care este din Constanța și care a locuit o perioadă în Arad, unde a avut un loc de muncă, însă după revenirea acestuia în Constanța, reclamanta l-a însoțit.

Se mai constată că în încheierea de ședință de la termenul din 17 octombrie 2024, instanța Judecătoriei Arad a consemnat că s-a luat legătura telefonic cu părțile, iar reclamanta a precizat că locuiește fără forme legale în Constanța împreună cu concubinul său. S-a mai consemnat faptul că reprezentanta pârâtului a precizat că partea pe care o reprezintă a afirmat că reclamanta locuiește de un timp în Constanța.

Mai observă Înalta Curte că însuși pârâtul B. precizează în memoriul depusă în dosarul Judecătoriei Arad că reclamanta A. "s-a instalat" în casa bunicii lui, casă în care pârâtul a locuit până "a venit el (unchiul pârâtului, numitul C.) cu iubita lui pe nume A.".

Or, în declarația autentificată sub nr. x din 09 august 2024 - declarație de acceptare a succesiunii, reiese faptul că bunica pârâtului, D., a avut ultimul domiciliu în localitatea Constanța, strada x nr. 33, județul Constanța. Astfel, se poate concluziona că pârâtul a locuit în casa bunicii situată la adresa din strada x nr. 33, Constanța, adresă indicată de reclamantă în cererea de emitere a ordinului de protecție.

Caracterul de stabilitate al acestei locuințe din Constanța este ilustrat de asemenea, de aserțiunea petentei ce, interpelată fiind de una dintre instanțele de judecată aflate în conflict, a susținut că va merge la Arad doar pentru a rezolva probleme urgente, intenționând să se întoarcă în Constanța pe perioadă nedeterminată. Or, aceste elemente de natură internă, conjugate cu faptul obiectiv al locuirii deja de mai multă vreme la adresa din Constanța, perioadă care cuprinde inclusiv momentul formulării cererii de emitere a ordinului de protecție, dar și durata desfășurării prezentului proces, sunt de natură a ilustra inechivoc voința internă a petentei de a își stabili locuința de fapt efectivă, stabilă, în Constanța, județul Constanța.

În consecință, din coroborarea celor mai sus reținute, rezultă că locuința în fapt efectivă a reclamantei A. este în Constanța, județul Constanța.

Or, întrucât domiciliul sau reședința, ca locuință în fapt a victimei, este criteriul în raport de care se determină competența teritorială de soluționare a cauzelor având ca obiect ordin de protecție, rezultă că Judecătoria Constanța este instanța competentă să soluționeze cererea privind emiterea ordinului de protecție.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 noiembrie 2024.