ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1032/2024

Ședința publică din data de 11 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 20 martie 2024, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., emiterea unui ordin de protecție, cu dispunerea măsurii de interzicere a oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod, cu victima și cu minora C..

Prin sentința civilă nr. 3877/2024, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești,

Prin sentința civilă nr. 3553 din 29 martie 2024, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de ambele părți, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, reținând incidența dispozițiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, precum și faptul că reclamanta locuiește în fapt într-un centru de protecție a victimelor, aflat în sectorul 2, unde este găzduită.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Ploiești a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Ploiești.

Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se reține că, potrivit art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, "cererea pentru emiterea ordinului de protecție este de competența judecătoriei de pe raza teritorială în care își are domiciliul sau reședința victima". În aplicarea acestor dispoziții legale speciale, se constată, potrivit informațiilor obținute din programul Bazelor de Date a Ministerului Afacerilor Interne ale Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea, că, la data sesizării instanței, reclamanta avea domiciliul satul Bighilin din comuna Bucov, localitate aflată în raza teritorială de competență a Judecătoriei Ploiești.

Împrejurarea că reclamanta, începând cu 19 martie 2024, este găzduită într-un centru de primire în regim de urgență a victimelor violenței în familie din București, astfel cum reiese din adeverința nr. x din 19 martie 2024, nu poate produce efecte juridice sub aspectul stabilirii competenței teritoriale în favoarea unei alte instanțe, față de prevederile art. 40 alin. (1) din Legea nr. 217/2003, coroborate cu cele ale art. 91 alin. (1) din C. civ., conform cărora dovada domiciliului se face cu mențiunile din cartea de identitate.

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2024.