ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1592/2024

Ședința publică din data de 11 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Bujor, secția civilă la data de 16 iunie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pe calea procedurii cererii de valoare redusă, pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 1.369,33 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1026 și următoarele C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 179 din data de 14 februarie 2024, Judecătoria Târgu Bujor, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Târgu Bujor, secția civilă a făcut aplicarea prevederilor art. 1028 și ale art. 107 C. proc. civ., reținând că domiciliu pârâtei B. este în Ploiești, Șoseaua x, județul Prahova și, ca atare, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Ploiești.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Ploiești, secția civilă, prin sentința civilă nr. 3660 din data de 1 aprilie 2024: a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie Târgu Bujor; a constatat existența conflictului negativ de competență; a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Astfel, Judecătoria Ploiești, secția civilă a reținut că dispozițiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că în privința cererilor de valoare redusă competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun, iar, prin derogare de la regula generală instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, dispozițiile art. 126 alin. (2) din același act normativ rămânând aplicabile.

A mai apreciat și că, având în vedere împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada alegerii instanței competente, printr-o convenție încheiată în scris cu pârâta, ulterior împlinirii termenului acordat pentru plata dreptului de creanță pretins de la pârâtă, competența teritorială se determină conform dispozițiilor imperative cuprinse la art. 121 C. proc. civ., instanța competentă în mod exclusiv fiind judecătoria de la domiciliul pârâtei.

Totodată, a observat și că, potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul sau sediul.

A mai arătat și că dispozițiile art. 121 C. proc. civ. derogă de la normele de competență generală prevăzute de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. însă nu derogă și de la regula generală de stabilire a competenței prevăzută de dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, în toate cazurile, competența instanței de judecată, de drept comun ori exclusivă, se stabilește la momentul sesizării instanței, aceasta nemaiputând fi modificată, ca urmare a schimbării domiciliului pârâtului, ulterior acestui moment.

În ceea ce privește domiciliul pârâtei a constatat că, potrivit referatului de verificări în D.E.P.A.B.D., la data sesizării Judecătoriei Târgu Bujor, 16 iunie 2023, aceasta avea domiciliul în județul Galați, localitate care, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 337/1993, se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Bujor.

II. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Judecătoria Târgu Bujor, secția civilă și Judecătoria Ploiești, secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul pârâtei.

Astfel, Judecătoria Târgu Bujor, secția civilă a dat eficiență prevederilor art. 1028 și ale art. 107 C. proc. civ., reținând că domiciliu pârâtei B. este în Ploiești, în timp ce Judecătoria Ploiești, secția civilă a făcut aplicarea dispozițiilor art. 1028 și ale 121 C. proc. civ. prin raportare la domiciliul pârâtei, cu privire la care a constatat că, la data formulării cererii de chemare în judecată, era în comuna Frumușița, județul Galați.

Obiectul prezentei cauzei îl reprezintă o cerere de valoare redusă prin care reclamanta A. S.R.L. (profesionist) a solicitat obligarea pârâtei B. (consumator) la plata sumei de 1.369,33 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate și neachitate de către debitoare și/sau contravaloarea echipamentelor achiziționate cu plata în rate.

Ca atare, instanța competentă a soluționa pricina se stabilește potrivit reglementării cuprinse la art. 1028 alin. (2) Cod procedură care face trimitere expresă la dispozițiile de drept comun.

Regula generală în materie de competență teritorială este prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Totodată, potrivit art. 121 C. proc. civ. "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Dispozițiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile.’’

Aceste dispoziții reglementează o normă de competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., de la care se poate deroga numai în condițiile prevăzute de art. 126 alin. (2) din același cod, ceea ce nu este cazul în speță, neexistând vreo manifestare de voință a părților prin care să fi fost aleasă, în condițiile legii, instanța competentă să soluționeze litigiul.

Din informațiile furnizate de D.E.P.A.B.D. reiese că pârâta, în perioada 1 aprilie 2016 - 2 august 2023, a avut domiciliul în județul Galați, iar, din data de 2 august 2023, locuiește în Ploiești, județul Prahova.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, la data declanșării prezentului litigiu - 16 iunie 2023 -, pârâta avea domiciliul în județul Galați, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Bujor, iar la stabilirea instanței competente a soluționa cauza nu prezintă relevanță modificarea ulterioară a domiciliului acesteia, așa cum prevede art. 107 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu care instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, pârâtul își schimbă domiciliul.

Având în vedere cele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., în aplicarea prevederilor art. 1028 alin. (2) și ale art. 121 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor, secția civilă, în a cărei circumscripție teritorială se afla domiciliul pârâtei, la data sesizării instanței de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Bujor, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2024.