ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 121/2025

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârșova, la data de 27 septembrie 2024, sub nr. x/842/2024, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul B, a solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună provizoriu: stabilirea domiciliului minorei C, născută la data de (...), la domiciliul mamei; exercitarea autorității părintești asupra minorei exclusiv de către mamă; stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorei raportat la veniturile pârâtului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 602 din data de 17 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/842/2024, Judecătoria Hârșova a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, Secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Hârșova a făcut aplicarea art. 998 coroborat cu art. 114 alin. (1) C. proc. civ., reținând că minora locuiește, în mod statornic, în satul (...), comuna Siliștea, județul Brăila, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Brăila.

Astfel, în esență, a arătat că noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de Codul civil pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie, iar, pentru locuința copilului minor, interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii [art. 496 alin. (1) C. civ.], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

A reținut că, potrivit art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală și, în plus, art. 89 alin. (2) și (3) din același cod arată că stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt.

Ca atare, a apreciat că noțiunea de „domiciliu” trebuie interpretată într-un sens larg, prezentând relevanță nu locuința statornică sau principală a părții, ci adresa unde aceasta locuiește efectiv.

Din această perspectivă, a constatat că pentru determinarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești, prezintă importanță domiciliul de fapt, locuința efectivă.

În situația de față, a observat că, până cu șase săptămâni înainte de sesizarea instanței, domiciliul minorei era, cu caracter de continuitate, la domiciliul pârâtului din satul (...), comuna Siliștea, județul Brăila, potrivit susținerilor reclamantei.

În atare condiții, în soluționarea excepției de necompetență teritorială, a reținut că minora locuiește, în mod statornic, în satul (...), comuna Siliștea, județul Brăila, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Brăila.

Totodată, a apreciat că este necesar a se analiza unde avea minora locuința statornică anterior apariției neînțelegerilor dintre părți, situație în care devine necesară intervenția instanței de tutelă.

A menționat că o altă interpretare ar conduce la concluzia că un părinte, în situația în care ia un minor din locuința lui statornică, cu sau fără permisiunea celuilalt părinte, alege și instanța competentă să soluționeze cererile de competența instanței de tutelă, interpretare care este contrară legii.

Totodată, a arăta că este real că la data formulării cererii de chemare în judecată, 27 septembrie 2024, minora se afla în orașul Hârșova, împreună cu mama, dar acest fapt trebuie coroborat cu împrejurarea că de la revenirea în țară a părților, aceștia au locuit împreună cu minora în satul (...), comuna Siliștea, județ Brăila.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Brăila, Secția civilă, prin sentința civilă nr. 8173 din data de 20 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/842/2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârșova.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Brăila și Judecătoria Hârșova, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Hârșova, în aplicarea art. 998 coroborat cu art. 114 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că, din actele dosarului, rezultă că reclamanta împreună cu minora, la momentul sesizării instanței, locuiau în Hârșova pe str. (...).

Astfel, a apreciat că pentru soluționarea excepției necompetenței teritoriale invocate este important a se cunoaște unde se afla minora C la data sesizării instanței.

Sub acest aspect, a constatat că, în motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a precizat că a fost nevoită să plece de acasă în urma unui episod neplăcut creat de către pârât, iar pârâtul a recunoscut că la sfârșitul lunii august 2024 reclamanta a plecat de acasă împreună cu minora.

Totodată, a reținut că reprezentantul convențional al reclamantei a menționat că la data introducerii celor două acțiuni pe rolul Judecătoriei Hârșova (pe calea ordonanței președințiale și pe fondul cauzei), reclamanta împreună cu minora se aflau în Hârșova și aveau reședința în acest oraș, pe str. (...), unde a și fost efectuată ancheta socială (se solicitase deja reședință la această adresă); acest din urmă aspect este confirmat și de verificarea D.E.P.A.B.D., care atestă reședința reclamantei în orașul Hârșova începând cu data de 27 septembrie 2024, lucru care arată faptul că reclamanta se afla și înaintea datei de 27 septembrie 2024 în orașul Hârșova.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Hârșova și Judecătoria Brăila, Secția civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul minorei.

Astfel, ambele instanțe au făcut aplicarea art. 998 coroborat cu art. 114 alin. (1) C. proc. civ., însă Judecătoria Hârșova a reținut că, din actele dosarului, rezultă că minora locuiește, în mod statornic, în satul (...), comuna Siliștea, județul Brăila, în timp ce Judecătoria Brăila, Secția civilă a constatat că aceasta, împreună cu mama ei, la data formulării acțiunii, se aflau în Hârșova și aveau reședința în acest oraș, pe str. (...).

Obiectul acțiunii deduse judecății, ce a generat desesizarea celor două instanțe și ivirea conflictului negativ de competență, îl constituie cererea prin care reclamanta A a solicitat ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună provizoriu: stabilirea domiciliului minorei C, născută la data de (...), la domiciliul mamei; exercitarea autorității părintești asupra minorei exclusiv de către mamă; stabilirea unei pensii de întreținere în favoarea minorei raportat la veniturile pârâtului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora: „Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.”

Prin urmare, în ceea ce privește ordonanța președințială, instanța competentă să o soluționeze este aceeași cu instanța competentă să soluționeze cauza pe fond, această modalitate de determinare a instanței competente putând opera în abstract, de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată și o cerere pe dreptul comun pe fond) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanței cererea pe fondul dreptului), caz în care competența se stabilește în raport de instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului.

Din verificările efectuate a rezultat că judecarea dosarului nr. y/842/2024, având ca obiect „stabilire domiciliu minor” a fost declinat de la Judecătoria Hârșova la Judecătoria Brăila, unde cauza nu are încă termen de judecată fixat, astfel că această a doua instanță nu a procedat la verificarea competenței sale în soluționarea pricinii.

Ca atare, existența dosarului nr. y/842/2024 pe rolul Judecătorie Brăila, Secția civilă nu este de natură a influența în vreun fel soluționarea prezentului conflict negativ de competență.

Art. 106 alin. (1) C. civ. prevede că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar, conform art. 107 din același cod, procedurile prevăzute de Codul civil privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare.

Prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. statuează că, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Prezentul litigiu privește măsurile de ocrotire a persoanei fizice, cerere dată de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, urmând a se soluționa de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., (1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de Codul civil, iar pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii [(art. 496 alin. (1)], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

Singurul aspect care prezintă relevanță în stabilirea instanței competente cu soluționarea cauzei este cel legat de locuința efectivă a minorei la data sesizării instanței.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că, potrivit celor constatate în urma anchetei sociale efectuate la adresa fără forme legale a reclamantei (oraș Hârșova, str. (...), județul Constanța), a rezultat că minora „locuiește cu mama de aproximativ 6 săptămâni la adresa din str. (...), oraș Hârșova” (fila 21 din dosarul Judecătoriei Hârșova).

Cum ancheta socială a fost efectuată la data de 7 octombrie 2024, rezultă că la data formulării cererii de ordonanță președințială (cererea a fost înaintată instanței prin poștă la data de 23 septembrie 2024 și a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 27 septembrie 2024), minora locuia, împreună cu mama sa, la adresa din orașul Hârșova.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., în aplicarea art. 998 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea Judecătoriei Hârșova, instanță în a cărei circumscripție teritorială se afla, la data demarării litigiului, domiciliul de fapt al persoanei ocrotite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hârșova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.