ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 657/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/12.10.2020 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a formulat ordonanța președințială, prin care a solicitat, până la rămânerea definitivă a acțiunii de drept comun privind stabilire domiciliu minor si pensie de întreținere, să se dispună, cu titlu provizoriu exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorul C., iar locuința minorului să fie stabilită la el și obligarea pârâtei la cheltuielile de creștere, întreținere si educare a minorului C. în raport cu venitul pe care îl realizează și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5318/02.11.2020 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu s-a admis excepția necompetenței teritorial exclusive a instanței, fiind declinată competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Iași.

În motivarea soluției, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ. care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În speță, persoana ocrotită este minorul C., iar minorul, la data formulării cererii locuia cu pârâta, situație confirmată de reclamant care, prin cererea de chemare în judecată a arătat că în data de 06.10.2020 minorul a fost luat de pârâtă de la domiciliul reclamantului și, din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă rezultă că aceasta locuiește în Iași, împreună cu minorul, astfel încât instanța de tutelă competentă să soluționeze pricina este instanța în circumscripția căreia locuia la data formulării cererii de chemare în judecată persoana ocrotită, respectiv Judecătoria Iași.

2.2. Judecătoria Iași, prin sentința civilă nr. 10944 din 03.12.2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Instanța a reținut, în esență, că în lipsa unei hotârâri judecătorești care să stabilească locuința minorului la vreunul dintre părinți, noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite vizată de art. 114 C. proc. civ. trebuie interpretată în sensul de reședința obișnuită. De asemenea, art. 106 C. civ., care se referă la ocrotirea minorului prin părinți, ar trebui interpretat în sensul în care părintele îi oferă în mod efectiv această ocrotire.

Judeecătoria Iași a apreciat că în lipsa explicitării noțiunii în dreptul intern, trebuie să ne raportăm la dreptul european, cu atât mai mult cu cât toate dosarele cu care au fost sesizate instanțele române au un element de extraneitate constând în reședința mamei în Italia.

Astfel, art. 8 din Regulamentul 2201/2003 al CE face referire la reședința obișnuită a minorului, iar CJUE a stabilit în cauza C-523/07 concret care sunt criteriile care determină reședința obișnuită a copilului de vârstă mare. Mai mult, dat fiind acest aspect - reședința mamei din Italia, Judecătoria Iași nu poate fi competentă să soluționeze cererile privind răspunderea părintească în ceea ce îl privește pe C., localitatea Iași fiind localitatea unde mama a venit cu minorul doar cu o zi anterior sesizării instanței, neîndeplinind cerințele unei reședințe efective nici pentru mamă și nici pentru minor.

O astfel de interpretare ar duce în sfera arbitrariului dispozițiile privind competența în cauzele cu minori și ar da posibilitatea alegerii instanței competente în disputele parentale.

Așadar, față de cele arătate mai sus, apreciind ca întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași în soluționarea prezentei cauze și, constatând că domiciliul legal al părților și, totodată, reședința minorului se află în localitatea Târgu Jiu care aparține de circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Jiu, în temeiul prevederilor art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) raportat la art. 129 punctul 3 (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura) și la art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Iașia a declinat competența de soluționare a prezentei cauze la Judecătoria Târgu Jiu.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar, înregistrată pe rolul Târgu Jiu, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a formulat ordonanța președințială, prin care a solicitat, până la rămânerea definitivă a acțiunii de drept comun privind stabilire domiciliu minor si pensie de întreținere, să se dispună, cu titlu provizoriu exercitarea în comun a autorității părintești cu privire la minorul C., iar locuința minorului să fie stabilită la el și obligarea pârâtei la cheltuielile de creștere, întreținere si educare a minorului C. în raport cu venitul pe care îl realizează.

Se constată că Judecătoria Târgu Jiu și Judecătoria Iași și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de constatările diferite pe care cele două instanțe aflate în conflict le-au reținut cu privire la locuința minorului.

Astfel, Judecătoria Târgu Jiu a reținut că locuința minorului, la care face referire norma de competență de la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., este la mama sa care, la data introducerii cererii de ordonanță președințială, avea reședința în Iași, în timp ce Judecătoria Iași a reținut că domiciliul minorului se afla în Târgu Jiu.

În speță, cererea are ca obiect stabilirea domiciliului minorului, a pensiei de întreținere și exercitării în comun a autorității părintești, pe calea ordonanței președințiale, aspect față de care, competența de soluționare a pricinii se stabilește în temeiul dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că:

"Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…), iar potrivit art. 107:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Titlul IV, Cartea a II-a din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ..].

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ. dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Cum în prezenta speță, pe calea ordonanței președințiale, partea a învestit instanța de judecată cu o cerere de stabilire a domiciliului minorului, a pensiei de întreținere și a exercitării în comun a autorității părintești, până la pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la acest aspect, competența de a se pronunța în primă instanță asupra fondului dreptului dedus judecății revine instanței de tutelă și de familie, în aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., anterior enunțate.

Înalta Curte constată că, în speță, persoana ocrotită este minorul C., rezultat dintr-o relație din afara căsătoriei și care nu are reglementată situația juridică până în prezent, nefiind pronunțată vreo hotărâre judecătorească sau încheiat vreun act notarial, iar, la data formulării cererii de ordonanță președințială, minorul locuia cu pârâta, situație confirmată de reclamant, prin cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, din care rezultă că aceasta locuiește în Iași, împreună cu minorul, astfel încât instanța de tutelă competentă să soluționeze pricina este instanța în circumscripția căreia locuia, la data formulării cererii de chemare în judecată, persoana ocrotită, respectiv Judecătoria Iași.

Or, în situația particulară a speței, ceea ce interesează în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul de față este locuința în fapt a minorului la data promovării acțiunii.

În plus, se reține că părțile din litigiu au promovat fiecare câte o cerere de chemare în judecată, petitul ce constituie obiectul cererii de chemare de judecată din prezentul dosar fiind obiectul cererii principale în dosarul nr. x/2020, iar, prin decizia nr. 484 din 11.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă s-a stabilit competența de soluționare a cauzei înregistrate sub nr. x/2020 în favoarea Judecătoriei Iași, în raport cu domiciliul minorului, la data introducerii acțiunii.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că, la data demarării prezentului litigiu, 12.10.2020, locuința minorului era în Iași, raportat la dispozițiile art. 998 și art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 martie 2021.