ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2030/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gura Humorului la 22 mai 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., pe calea ordonanței președințiale, schimbarea locuinței minorului C., de la domiciliul mamei sale, din municipiul Roman, stabilit prin sentința civilă nr. 1814 din 11 septembrie 2019 pronunțată de judecătoria din această localitate, la domiciliul său, din orașul Gura Humorului.

Prin sentința civilă nr. 912 din 10 iunie 2024, Judecătoria Gura Humorului a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Gura Humorului, reținând că dispozițiile art. 998 C. proc. civ. stipulează în sensul că ordonanța președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe, în primă instanță, asupra fondului dreptului, iar conform art. 114 alin. (1) din cod, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ocrotirea minorului realizându-se prin părinți sau prin alte măsuri de protecție specială prevăzute de lege, potrivit art. 106 din același act normativ, a apreciat că aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința minorul competența de soluționare a unei astfel de cereri.

Ca urmare a aspectelor învederate de părți la termenul de judecată din 10 iunie 2024, precum și a celor relevate de ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei, din care a rezultat că minorul domiciliază cu pârâta în municipiul Roman, unde urmează și cursurile de învățământ, la Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă, instanța a apreciat că Judecătoria Roman este competentă să soluționeze cauza.

Prin sentința civilă nr. 2175 din 25 iulie 2024, Judecătoria Roman a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Roman a reținut că, în materia ordonanței președințiale, competența teritorială se determină prin raportare la dispozițiile legale corespunzătoare cererii ce vizează fondul dreptului, aceeași fiind soluția și în cazul competenței teritoriale, norma conținută la art. 920 C. proc. civ. reprezentând o aplicare a principiului accesorium sequitur principale.

În acest sens, Judecătoria Roman a constatat că, la 22 mai 2024, reclamantul a introdus la Judecătoria Gura Humorului acțiunea de fond, având ca obiect stabilirea domiciliului minorului, cererea fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub nr. x/2024.

În ceea ce privește noțiunile de "domiciliu" sau de "reședință" a persoanei ocrotite, Judecătoria Roman a apreciat că trebuie interpretate prin prisma rațiunii pe care legiuitorul a avut-o în vedere în materie, sub aspectul stabilirii unor norme de competență teritorială derogatorii de la dreptul comun, în acord cu principiul ocrotirii interesului superior al minorului.

De asemenea, a considerat că necesitatea stabilirii competenței teritoriale în favoarea instanței în circumscripția căreia se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite a pornit de la împrejurarea că, în cadrul acestei proceduri speciale se impune administrarea unor probatorii referitoare la persoana ocrotită.

Or, pentru o administrare eficientă și facilă a probelor, instanța a notat că se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, cele două noțiuni din cuprinsul dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. să fie interpretate în sensul de locuință efectivă a persoanei ocrotite, respectiv de domiciliu al acesteia, în fapt.

Reținând dispozițiile art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., Judecătoria Roman a apreciat că, din perspectiva locuinței copilului minor, prezintă relevanță, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, al amândurora dacă minorul locuiește cu ambii părinți sau al celui la care i s-a stabilit locuința, prin acordul părinților, sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

De asemenea, pentru stabilirea competenței teritoriale a reținut că prezintă interes locuința pe care persoana ocrotită o avea în fapt la data introducerii cererii de chemare în judecată, aspect prevăzut în mod expres de dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Judecătoria Roman a remarcat că, prin declarația notarială autentificată sub nr. x din 21 mai 2024 de D., pârâta a declarat că este de acord ca minorul să locuiască cu reclamantul, iar, potrivit referatului de anchetă socială întocmit de funcționarii Primăriei Comunei Păltinoasa, jud. Suceava, minorul locuiește efectiv la familia tatălui său și cu bunica paternă, în comuna Păltinoasa, sat Capu Codrului nr. 323, jud. Suceava, în acest sens fiind și susținerile reclamantului la care a aderat pârâta prin întâmpinare.

În raport de aceste constatări, reținând că la data învestirii Judecătoriei Gura Humorului cu soluționarea cererii de chemare în judecată (22 mai 2024), locuința în fapt a minorului era în comuna Păltinoasa, jud. Suceava, a apreciat că acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cauzei.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Roman îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Cererea asupra căreia poartă conflictul negativ de competență are ca obiect ordonanța președințială introdusă de reclamantul A. pe rolul Judecătoriei Gura Humorului, la 22 mai 2024, prin care s-a solicitat schimbarea domiciliului minorului C., stabilit prin sentința civilă nr. 1814 din 11 septembrie 2019 a Judecătoriei Roman, de la pârâta B., din municipiul Roman, la locuința sa, situată în orașul Gura Humorului.

Prin apărările formulate în cauză, pârâta a învederat că este de acord cu solicitările reclamantului, menționând că schimbarea domiciliului minorului este în interesul superior al acestuia, starea sa de sănătate impunând instituirea unei asemenea măsuri, respectiv înscrierea la o unitate școlară destinată copiilor cu nevoi speciale, în speță, Școala Specială "Sfântul Andrei", în a cărei circumscripție se află locuința tatălui său.

Reclamantul a depus la dosar sentința civilă nr. 1814 din 11 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, prin care Judecătoria Roman, învestită fiind cu soluționarea cauzei având ca obiect divorțul reclamanților A. și E., precum și cu cererile accesorii acestuia, a admis acțiunea civilă, a desfăcut căsătoria prin acord, a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei (B.), a stabilit domiciliul copilului la locuința mamei, din municipiul Roman, obligațiile de întreținere, precum și programul de păstrare a legăturilor personale ale reclamantului cu minorul.

Conform dispozițiilor art. 920 C. proc. civ., "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei."

Art. 114 C. proc. civ. stipulează în sensul că, "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Norma legală citată instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Noțiunile de "domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite" sunt prevăzute de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor prezintă relevanță, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu aceștia (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

Raportând situația de fapt dedusă judecății la normele legale evocate și la probațiunea administrată, reiese că domiciliul minorului este în municipiul Roman, unde a fost stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă (sentința civilă nr. 1814 din 11 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019), aceasta fiind locuința lui statornică, în sensul reglementat de art. 92 alin. (2) C. civ. ("minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic"), în această localitate frecventând cursurile Centrului Școlar pentru Educație Incluzivă.

Așadar, în vederea stabilirii instanței competente, chiar și în situația existenței unui acord al pârâtei în acest sens, nu prezintă relevanță schimbarea în fapt a locuinței minorului (din luna iunie a anului curent, conform susținerilor reclamantului, consemnate în referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Comunei Păltinoasa), de vreme ce, prin hotărâre judecătorească definitivă domiciliul acestuia a fost stabilit în municipiul Roman, la locuința pârâtei, iar, potrivit art. 114 C. proc. civ., cererile privind instituirea măsurilor de protecție specială asupra persoanei fizice, de competența instanței de tutelă și de familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.