ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 124/2025

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, Secția civilă, la data de 19 iunie 2024, sub nr. x/245/2024, reclamantul A a chemat-o în judecată pe pârâta B, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să dispună stabilirea unui program de legături personale cu minora C, atât pentru zilele din timpul săptămânii, cât și pentru weekend-uri, vacanțele de Paște și de Crăciun, vacanțele intersemestriale, vacanța de vară și zilele de naștere/onomastice. Reclamantul a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.

La data de 13 august 2024, pârâta-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată formulate de pârât, precizând că este de acord cu stabilirea unui program de legături personale în favoarea reclamantului-pârât, însă cu luarea în considerare a rutinei celor trei părți implicate. De asemenea, a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata contribuției lunare de întreținere pentru minoră, în cuantum de 1/4 din veniturile obținute, începând cu luna mai 2023 și până la majoratul minorei, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 13720 din data de 19 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/245/2024, Judecătoria Iași, Secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Iași, Secția civilă a făcut aplicarea dispozițiilor art. 998 coroborate cu cele ale art. 114 alin. (1) C. proc. civ., reținând că, din ancheta socială efectuată de Serviciul Protecția Copilului-Compartimentul Protecția Copilului din cadrul Direcției de Asistență Socială din municipiul Roman, depusă la data de 4 septembrie 2024, din mențiunile din întâmpinare și din cerere reconvențională, precum și din precizările pârâtei, depuse la data de 19 august 2024, rezultă că minora C, născută la data de (...), locuiește împreună cu mama sa, pârâta-reclamantă, în municipiul Roman, b-dul (...), jud. Neamț.

În plus a avut în vedere și că precizările reclamantului-pârât din cererea introductivă conturează concluzia că pârâta-reclamantă nu mai conviețuia cu reclamantul-pârât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată și că minora locuia în mod statornic cu mama, pe raza județului Roman, chiar dacă reclamanta-pârâtă avea locul de muncă în Iași.

Totodată, a constatat că, potrivit art. 92 C. civ., domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic.

În consecință, Judecătoria Iași, Secția civilă a apreciat că, în prezenta speță, competența de soluționare a cauzei revine instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, respectiv Judecătoriei Roman.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Roman, prin sentința civilă nr. 3597 din data de 26 noiembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/245/2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Roman și Judecătoria Iași, a suspendat judecarea cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Roman, în aplicarea art. 998 coroborat cu art. 114 alin. (1) C. proc. civ., a reținut că domiciliul minorei este în Municipiul Iași, str. (...), jud. Iași.

Astfel, a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1)-(4) C. civ.: „(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege”.

Ca atare, a apreciat că, din perspectiva locuinței copilului minor, prezintă relevanță, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii părinți, fie al celui la care i s-a stabilit locuința, prin acordul părinților, sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

De asemenea, a arătat că pentru stabilirea competenței teritoriale prezintă interes locuința pe care persoana ocrotită o avea în fapt la data introducerii cererii de chemare în judecată, aspect prevăzut în mod expres de dispozițiile art. 107 alin. (2) C. proc. civ.

Ca atare, a constatat că, în speță, din verificarea bazei de date D.E.P.A.B.D., rezultă că nu numai părinții, ci și copilul au adresa în municipiul Iași, str. (...), județul Iași.

În plus, a reținut că Judecătoria Iași, la primul termen de judecată, care a fost la data de 14 august 2024, nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, ci tardiv, respectiv la următorul termen.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Iași, Secția civilă și Judecătoria Roman și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la domiciliul minorei.

Astfel, ambele instanțe au făcut aplicarea art. 998 coroborat cu art. 114 alin. (1) C. proc. civ., însă Judecătoria Iași, Secția civilă a avut în vedere domiciliul de fapt minorei, în timp ce Judecătoria Roman s-a raportat la informațiile rezultate în urma verificării bazei de date D.E.P.A.B.D., potrivit cărora părinții și copilul (persoana ocrotită) au adresa în municipiul Iași.

Obiectul acțiunii deduse judecății, ce a generat desesizarea celor două instanțe și ivirea conflictului negativ de competență, îl constituie cererea prin care reclamantul-pârât A a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea unui program de legături personale cu minora C.

Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora: „Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.”

Prin urmare, în ceea ce privește ordonanța președințială, instanța competentă să o soluționeze este aceeași cu instanța competentă să soluționeze cauza pe fond, această modalitate de determinare a instanței competente putând opera în abstract, de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată și o cerere pe dreptul comun pe fond) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanței cererea pe fondul dreptului), caz în care competența se stabilește în raport de instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului.

Din verificările efectuate, a rezultat că dosarul nr. y/245/2024, ce se poartă între același părți – având ca obiect: divorț cu minori; exercitarea autorității părintești; stabilire domiciliu minori; pensie de întreținere; stabilire program vizitare minor – a fost înregistrat pe rolul Judecătorie Iași, Secția civilă la data de 8 noiembrie 2024 (ulterior cererii de ordonanță președințială, înregistrată la data de 19 iunie 2024), neavând încă termen de judecată fixat și, ca atare, instanța nu a verificat dacă este competentă a soluționa respectiva pricină.

Ca atare, existența dosarului nr. y/245/2024 pe rolul Judecătorie Iași, Secția civilă nu este de natură a influența în vreun fel soluționarea prezentului conflict negativ de competență.

Art. 106 alin. (1) C. civ., prevede că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar, conform art. art. 107 din același cod, procedurile prevăzute de Codul civil privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare.

Prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. statuează că, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Prezentul litigiu privește măsurile de ocrotire a persoanei fizice, cerere dată de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, urmând a se soluționa de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., (1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de Codul civil, iar pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii [(art. 496 alin. (1)], fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

Singurul aspect care prezintă relevanță în stabilirea instanței competente cu soluționarea cauzei este cel legat de locuința efectivă a minorei la data sesizării instanței.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, în chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se menționează că soții sunt separați în fapt din anul 2023, pârâta-reclamantă părăsind împreună cu minora domiciliul comun din localitatea Iași, stabilindu-se în localitatea Roman.

Totodată, s-a arătat că minora locuia cu mama sa, precum și o mare parte a timpului la bunicii materni (sat (...), comuna Cordun, județul Neamț), împrejurare confirmată și de Referatele de anchetă socială, aflate la filele 22, 106 și 107 din dosarul Judecătoriei Iași, Secția civilă, precum și de cele susținute de pârâta-reclamantă, prin întâmpinare și cererea reconvențională.

Ca tare, Înalta Curte reține că, din actele dosarului, rezultă că, la data introducerii cererii de ordonanță președințială, 19 iunie 2024, minora locuia în fapt în circumscripția teritorială a Judecătoriei Roman, atât municipiul Roman, când și comuna Cordun aflându-se în raza de competență teritorială a acestei judecătorii, potrivit H.G. nr. 1217/2023 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor și parchetelor de pe lângă acestea.

În plus, Înalta Curte constată că Judecătoria Iași, Secția civilă, la primul termen de judecată – 14 august 2024 – a prorogat discutarea aspectelor ce țin de competența instanței de a soluționa cauza de față, în acord cu dispozițiile art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., în aplicarea art. 998 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea Judecătoriei Roman.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.