ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1023/2025

HOTĂRÂRE

07.05.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1023/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 7 mai 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub numărul x/2024, la data de 12.06.2024 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței constatarea refuzului pârâtului de a respecta dispozițiile legale referitoare la stabilirea locuinței minorei C., conform deciziei civile nr. 563/2023, pronunțată în data de 20.02.2023 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, precum și constatarea existenței unei situații de înstrăinare a minorei, obligarea pârâtului la plata penalităților prevăzute de dispozițiile art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea 272/2004, în cuantum de 2100 RON/zi, de la data de 07.06.2024 și până la îndeplinirea obligației de respectare a dispozițiilor privitoare la stabilirea locuinței minorei, având în vedere existența situației de înstrăinare și veniturile nete ale pârâtului, obligarea pârâtului la depunerea unei garanții reale sau personale prevăzute de art. 20 alin. (2) lit. b) din Legea 272/2004, pentru refuzul de respectare a dispozițiilor privind stabilirea locuinței copilului și a programului de menținere a relațiilor personale, pentru garantarea revenirii minorei la sfârșitul programului de vizită, în cuantum de 50.000 RON, până la rămânerea definitivă a sentinței de divorț.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 272/2004.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

II.1. Prin sentința civilă nr. 8866 din data de 24.10.2024, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 114 C. proc. civ. și împrejurarea că minora locuiește împreună cu mama sa, în orașul Buzău, str. x.

A reținut instanța că pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București este înregistrat dosarul de divorț al părților, însă, prezentul dosar nu are ca obiect ordonanță președințială, astfel încât să fie aplicabile prevederile art. 998 C. proc. civ., prin care se prorogă astfel competența de soluționare a cauzei de la instanța care soluționează divorțul, la cererile având ca obiect măsuri privitoare la minoră, introduse pe calea ordonanței președințiale. În prezentul dosar, fiind un dosar distinct de fond, instanța trebuie să facă aplicarea art. 114 C. proc. civ., independent de dosarul de divorț al părților.

II.2. Prin sentința nr. 466 din data de 29 ianuarie 2025, Judecătoria Buzău, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a constatat conflictul negativ, a dispus, din oficiu, suspendarea de drept a cauzei și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că din cuprinsul prevederilor art. 20 din Legea nr. 272/2004 -ce fac trimitere la noțiunea de instanță și nu la aceea de instanță de tutelă- reiese că legiuitorul a dorit să ofere o garanție și o pârghie suplimentară pentru a facilita menținerea relațiilor personale ale copilului cu părinții, amenda reprezentând o măsură asiguratorie sau de garantare a executării obligației stabilită într-un titlu executoriu privind relațiile personale ale copilului cu părinții săi sau alte persoane indicate de lege.

Conform art. 954 alin. (1) C. proc. civ. cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în prima instanță.

Așadar, din cuprinsul nomei rezultă că instanța care este competentă să judece procesul pe fond în primă instanță va soluționa și cererea privind măsurile asigurătorii.

Însă, competența instanței ce judecă acțiunea principală se stabilește de către aceasta, iar nu de completul învestit cu cererea incidentală.

Atât timp cât prima instanță s-a declarat competentă material, teritorial, general să se pronunțe asupra cererii principale, urmează ca aceeași instanță să soluționeze și solicitarea privind înființarea măsurilor asiguratorii.

Față de toate textele legale menționate, instanța a constatat că, pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, se va face aplicarea art. 954 C. proc. civ. referitoare la procedura de soluționare a măsurilor asiguratorii.

Pe cale de consecință, a reținut că revine Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a pricinii.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței să constate refuzul pârâtului de a respecta dispozițiile legale referitoare la stabilirea locuinței minorei C., conform deciziei civile nr. 563 pronunțată în data de 20.02.2023 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, precum și constatarea existenței unei situații de înstrăinare a minorei, obligarea pârâtului la plata penalităților prevăzute de dispozițiile art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea 272/2004, în cuantum de 2.100 RON/zi, de la data de 07.06.2024 și până la îndeplinirea obligației de respectare a dispozițiilor privitoare la stabilirea locuinței minorei, având în vedere existența situației de înstrăinare și veniturile nete ale pârâtului, obligarea pârâtului la depunerea unei garanții reale sau personale prevăzute de art. 20 alin. (2) lit. b) din Legea 272/2004, pentru refuzul de respectare a dispozițiilor privind stabilirea locuinței copilului și a programului de menținere a relațiilor personale, pentru garantarea revenirii minorei la sfârșitul programului de vizită, în cuantum de 50.000 RON, până la rămânerea definitivă a sentinței de divorț.

În cauză, conflictul negativ de competență s-a născut ca urmare a interpretării diferite date de instanțele aflate în conflict obiectului cererii de chemare în judecată.

Astfel, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut incidența prevederilor art. 114 C. proc. civ. și domiciliul persoanei ocrotite, respectiv a fiicei părților, iar Judecătoria Buzău a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 954 alin. (1) C. proc. civ., statuând în sensul că instanța competentă să judece procesul în fond în primă instanță va soluționa și cererile privind măsurile asigurătorii.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța cu mai multe capete de cerere, scopul demersului său fiind acela de a asigura respectarea de către tată a dispozițiilor legale referitoare la stabilirea locuinței fiicei părților, precum și a programului de menținere a relațiilor personale dintre acesta și minora C..

Posibilitatea instanței de a stabili, la cererea părintelui interesat, a unor penalități (conform art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 272/2004) care, alături de măsuri cu caracter asigurătoriu și de garanțiile prevăzute de lege (potrivit art. 20 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 272/2004), să asigure înapoierea copilului la locuința sa la terminarea perioadei de găzduire, precum și pentru respectarea dispozițiilor privitoare la stabilirea locuinței copilului, presupune, cu necesitate, constatarea unei situații de înstrăinare (capătul I al cererii de chemare în judecată).

Dispozițiile art. 20 din Legea nr. 272/2004 (inserate în Capitolul II intitulat "drepturile copilului") vizează menținerea relațiilor personale ale copilului cu părinții săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viața de familie, obiect ce poate fi circumscris exercitării autorității părintești, constituind astfel, în sens mai larg, o cerere privind ocrotirea persoanei fizice, motiv pentru care devin incidente dispozițiile art. 114 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie. Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii părinți (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În speță, așa cum rezultă din actele dosarului, prin decizia civilă nr. 563A din data de 20.02.2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul x/2022, a fost stabilită provizoriu locuința minorei C. la reclamanta-mamă (din Buzău) până la soluționarea prin hotărâre executorie a dosarului nr. x/2022

Conform prevederilor art. 265 C. civ., toate măsurile date prin Carta a II-a "Despre familie" în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă. Dispozițiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care hotărăște potrivit interesului superior al copilului.

Având în vedere cele constatate, conform dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, instanță în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei.