ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2333/2025

HOTĂRÂRE

10.12.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2333/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 10 decembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 18.06.2024 sub nr. x/2024 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamanta A. a cerut, în contradictoriu cu pârâtul B. (i) să se constate refuzul acestuia de a respecta dispozițiile legale referitoare la stabilirea locuinței copilului minor potrivit deciziei civile nr. 563/2023 pronunțată la 20.02.2023 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, precum și constatarea existenței unei situații de înstrăinare părintească a fiicei acestora; (ii) obligarea pârâtului la plata penalităților prevăzute de art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 272/2004, pentru fiecare zi de întârziere, pentru refuzul de a respecta dispozițiile privitoare la stabilirea locuinței copilului și a programului de menținere a relațiilor personale cu minorul, în cuantum de 2100 le/zi, de la data de 07.06.2024 și până la îndeplinirea obligației de a respecta dispozițiile privitoare la stabilirea locuinței copilului, având în vedere existența situației de înstrăinare și veniturile nete ale pârâtului.

Prin sentința civilă nr. 1440 din 04.03.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Buzău a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a proceda astfel, instanța a reținut că cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 20 alin. (2) lit. a) și b) din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, reclamanta solicitând și instituirea unei măsuri asigurătorii sau de garantare a executării obligației stabilite printr-un titlu executoriu privind relațiile personale ale copilului cu părinții. Situația premisă o constituie stabilirea - printr-o decizie provizorie, a locuinței minorei la mamă și stabilirea unui program de menținere a relațiilor personale cu tatăl, până la soluționarea definitivă a dosarului x/2022 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.

În raport de obiectul cererii, precum și în considerarea terminologiei folosite în redactarea art. 20 din Legea 272/2004 - care face trimitere la instanță și nu la instanța de tutelă, ca în alte situații ce se regăsesc în acest act normativ, instanța a apreciat că nu își găsește aplicarea art. 114 din C. civ., neavând, așadar, relevanță în cauză domiciliul minorei, competența urmând a fi determinată potrivit dreptului comun, ci pentru stabilirea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, se va face aplicarea art. 954 C. proc. civ., referitoare la procedura de soluționare a măsurilor asiguratorii.

Prin sentința civilă nr. 11135 din 07 noiembrie 2025, Judecătoria Sectorului 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, într-adevăr, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București este înregistrat dosarul de divorț al părților, însă prezentul dosar nu este un dosar de ordonanță președințială pentru a avea loc o prorogare a competenței instituite de art. 998 C. proc. civ., fiind vorba despre un dosar distinct de fond.

Pentru stabilirea competenței în această materie, instanța a reținut aplicabilitatea în cauză a art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., potrivit căruia "judecătoriile judecă în primă instanță cererile date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie" și, respectiv, a art. 114 C. proc. civ., potrivit căruia "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Stabilind, așadar, că este vorba despre o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga, în considerarea faptului că potrivit declarațiilor părților locuința minorei este în oraș Buzău, str. x, alături de mama sa, a fost declinată competența în favoarea Judecătoriei Buzău.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I din C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Buzău și Judecătoria Sectorului 1 București.

Obiectul demersului judiciar ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea întemeiată pe dispozițiile art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 272/2004, vizând constatarea refuzului tatălui de a respecta dispozițiile legale referitoare la stabilirea locuinței minorei C. potrivit deciziei civile nr. 563/2023 pronunțată la 20.02.2023 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, precum și constatarea existenței unei situații de înstrăinare părintească a fiicei acestora. Totodată, s-a cerut obligarea pârâtului la plata penalităților prevăzute de art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 272/2004, pentru fiecare zi de întârziere, pentru refuzul de a respecta dispozițiile privitoare la stabilirea locuinței copilului și a programului de menținere a relațiilor personale cu minorul, în cuantum de 2100 le/zi, de la data de 07.06.2024 și până la îndeplinirea obligației de a respecta dispozițiile privitoare la stabilirea locuinței locuinței copilului, având în vedere existența situației de înstrăinare și veniturile nete ale pârâtului.

Cele două instanțe aflate în conflict au stabilit în mod diferit natura cererii deduse judecății - prima instanță reținând că este vorba despre o cerere care se soluționează potrivit art. 954 C. proc. civ., referitoare la procedura de soluționare a măsurilor asiguratorii, în vreme ce, cea de-a doua instanță a dat relevanță dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., prin raportare la locuința minorei care se află în circumscripția Judecătoriei Buzău.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța cu mai multe capete de cerere, scopul demersului său fiind acela de a asigura respectarea de către tată a dispozițiilor legale referitoare la stabilirea locuinței fiicei părților, precum și a programului de menținere a relațiilor personale dintre acesta și minora C..

Posibilitatea instanței de a stabili, la cererea părintelui interesat, a unor penalități (conform art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 272/2004) care, alături de măsuri cu caracter asiguratoriu și de garanțiile prevăzute de lege (potrivit art. 20 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 272/2004), să asigure înapoierea copilului la locuința sa la terminarea perioadei de găzduire, precum și pentru respectarea dispozițiilor privitoare la stabilirea locuinței copilului, presupune, cu necesitate, constatarea unei situații de înstrăinare (capătul I al cererii de chemare în judecată).

Dispozițiile art. 20 din Legea nr. 272/2004 (inserate în Capitolul II intitulat "drepturile copilului") vizează menținerea relațiilor personale ale copilului cu părinții săi sau cu alte persoane alături de care s-a bucurat de viața de familie, obiect ce poate fi circumscris exercitării autorității părintești, constituind astfel, în sens mai larg, o cerere privind ocrotirea persoanei fizice, motiv pentru care devin incidente dispozițiile art. 114 din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie. Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii părinți (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În speță, așa cum rezultă din actele dosarului, prin decizia civilă nr. 563A din data de 20.02.2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă în dosarul x/2022, a fost stabilită provizoriu locuința minorei C. la reclamanta-mamă (din Buzău) până la soluționarea prin hotărâre executorie a dosarului nr. x/2022

Conform prevederilor art. 265 C. civ., toate măsurile date prin Carta a II-a "Despre familie" în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă. Dispozițiile art. 107 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care hotărăște potrivit interesului superior al copilului.

Având în vedere cele constatate, conform dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, instanță în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei.