ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 184/2025

HOTĂRÂRE

22.01.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 184/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat în data de 28.11.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al minorului B., i-a chemat în judecată pe pârâții C. și D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că pârâtul C. nu este tatăl minorului B., ci pârâtul D. este tatăl acestuia; să se încuviinteze purtarea de către minor, pe viitor, a numelui de familie al pârâtului, respectiv acela de D.; să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul de nașteri a Primăriei Municipiului București, cu consecința eliberării unui nou certificat de naștere; să se dispună stabilirea locuinței minorului la pârâtul D., respectiv ca exercitarea autorității părintești să se realizeze în comun.

În drept, au fost invocate prevederile art. 397, art. 429, art. 430, art. 425, art. 450, art. 496 C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 236/22.03.2024, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

A reținut instanța că, în speță, sunt incidente prevederile art. 114 C. proc. civ., dat fiind că au fost formulate capete de cerere referitoare la exercitarea autorității părintești și la stabilirea domiciliului minorului, ce țin de ocrotirea persoanei fizice.

A mai constatat, totodată, și că locuința minorului este în sectorul 6, București, la pârâtul D..

De asemenea, a reținut și că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece reclamanta nu are locuința efectivă la adresa de domiciliu, ci în străinătate.

Prin sentința nr. 7369/24.09.2024, Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, tăgadă de paternitate, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială alternativă în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiației, în sensul că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., este competentă și instanța de la domiciliul reclamantului.

Prin urmare, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, respectiv acțiune în tăgada paternității, nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci o competență teritorială alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ipoteză în care devin aplicabile prevederile art. 116 din același cod.

Drept urmare, cum domiciliul reclamantei se află în comuna Balta Albă, sat Băile, județul Buzău, a apreciat ca revenind Judecătoriei Râmnicu Sărat competența de soluționare a pricinii.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de calificarea deosebită a obiectului litigiului.

Astfel, în timp ce Judecătoria Râmnicul Sărat a reținut ca fiind învestită cu o acțiune în ocrotirea persoanelor, căreia îi sunt incidente prevederile art. 114 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 6 București a constatat că reclamanta a sesizat instanța de judecată cu o acțiune în stabilire de filiație, căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În cauza de față, reclamanta a dedus judecății o cerere prin care a solicitat, în principal, să se constate că minorul B. nu este copilul pârâtului C., ci al pârâtului D. și, pe cale de consecință, să se dispună efectuarea modificărilor corespunzătoare în actele de stare civilă, respectiv de a se stabili modalitatea de exercitare a autorității părintești și a domiciliului minorului în raport cu situația juridică la care tinde reclamanta.

Prin urmare, în raport cu finalitatea urmărită de reclamantă prin promovarea acțiunii formulate, obiectul acesteia se constituie într-o acțiune în tăgada paternității, întrucât vizează răsturnarea, în primă fază, a prezumției de paternitate, iar doar ulterior stabilirea filiației față de tatăl minorului, încuviințarea ca minorul să poarte numele tatălui biologic, exercitarea autorității părintești și stabilirea domiciliului acestuia.

Or, acestor din urmă solicitări, subordonate fiind modalității de soluționare a cererii de tăgadă a paternității, le sunt aplicabile prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 din același cod.

Așa fiind, față de obiectul principal al cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă de paternitate, în speță sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., normă de drept care instituie o competență teritorială alternativă, astfel că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă și instanța de la domiciliul reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Deși dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. consacră un drept de opțiune al reclamantului în materia stabilirii filiației, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile se adresează, în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanțe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ.

Deci, aceste prevederi legale consacră o competență teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecției reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opțiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care așezare în teritoriu a instanței servește cel mai bine protejării drepturilor și intereselor sale legitime.

O asemenea concluzie se desprinde și din interpretarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Or, în litigiul pendinte, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Râmnicu Sărat, instanța de la domiciliul său, și, în consecință, prin alegerea făcută de aceasta, în considerarea dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente, a învestit în mod legal această instanță cu soluționarea cauzei, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea sa.

Totodată, simpla mențiune din cuprinsul cererii introductive de instanță, necoroborată cu alte mijloace probatorii, prin care reclamanta afirmă că lucrează în străinătate, nu este aptă a conduce la o altă concluzie din perspectiva competenței instanței, cât timp aceasta a fost formulată strict în justificarea cererii de stabilire a domiciliului minorului la pârâtul D., existența unei astfel de împrejurări în cauză, cu implicații asupra fondului raportului juridic litigios, urmând a face obiectul cercetării judecătorești de către instanța în favoarea căreia se va stabili competența de soluționare a pricinii.

Așadar, în aceste circumstanțe, în speță sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 91 C. civ., care stabilesc, la alin. (1), că dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, iar, la alin. (2), că în lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.