ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2304/2025

HOTĂRÂRE

09.12.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2304/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 9 decembrie 2025

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureș, la 05 august 2025, reclamanta A. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtul, B.: - modificarea adresei de locuință a minorei, la reședința reclamantei situată în mun. Bucuresti, str. x, sector l, până la soluționarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul fondului; - obligarea pârâtului să își exprime acordul cu privire la înscrierea minorei la Școala Gimnazială Nicolae Titulescu București sau, în caz de refuz, hotărârea să țină loc de acord în acest sens; - majorarea pensiei de întreținere stabilită prin Convenția notarială încheiată în procedura divorțului cu copil minor autentificată sub nr. x din 16.12.2024, în sensul stabilirii unei sume fixe de 2.500 RON/luna, începând cu data de 08.01.2025 și până la soluționarea cererii de chemare în judecată ce face obiectul fondului; - stabilirea unui program de contact telefonic între reclamantă și minora în perioada programului de vizită, zilnic, prin apel audio/video de minimum 1 oră, toate măsurile urmând a-și produce efectul până la soluționarea pe fond a cauzei.

I.2 Hotărârile care au generat conflictul

I.2.1. Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința nr. 5290/06.08.2025 a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și anume ordonanță președințială privind soluționarea neînțelegerilor dintre părinți cu privire la exercițiul drepturilor părintești, cereri privind ocrotirea persoanei fizice.

Astfel, a reținut că în cauză competența aparține instanței de la domiciliul sau reședința persoanei ocrotite, având în prevederile art. 998 rap. la art. 114 alin. și art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Așadar, având în vedere că minora locuiește în fapt cu mama sa în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București, revine acestei instanțe competența teritorială să soluționeze pricina.

I.2.2. Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința nr. 11103 pronunțată la 06 noiembrie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu, și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că locuința statornică a minorei se află în municipiul Târgu Mureș, unde aceasta locuiește în mod obișnuit cu mama sa și unde se află unitatea școlară pe care o frecventează.

De asemenea, a reținut că existența unei alte locuințe situate în municipiul București, unde minora petrece doar weekend-urile și unde dorește să se stabilească ulterior, nu determină stabilirea competenței teritoriale în favoarea instanței din București, în condițiile în care centrul vieții minorei și legăturile sale de ordin familial, educațional și comunitar se află în municipiul Târgu Mureș.

În consecință, a apreciat că la data introducerii cererii pe rolul instanțelor judecătorești - 5 august 2025-, locuința statornică a minorei era în municipiul Târgu Mureș, sens în care a dispus declinarea cauzei în favoarea acestei instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță președințială, pe calea căreia s-a solicitat să se dispună modificarea adresei de locuință a minorei, obligarea pârâtului să își exprime acordul cu privire la înscrierea minorei la o unitate de învățământ, majorarea pensiei de întreținere, stabilirea unui program de contact telefonic între reclamantă și minora în perioada programului de vizită.

Astfel, ambele instanțe au reținut incidența dispozițiilor art. 998 rap. la art. 114 din C. proc. civ., însă au apreciat diferit cu privire la locuința minorei. Pe de o parte, Judecătoria Târgu Mureș a avut în vedere că minora locuiește în fapt cu mama sa în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București. Pe de altă parte, Judecătoria Sectorului 1 București a avut în vedere că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, locuința minorei era în municipiul Târgu Mureș, unde locuiește statornic cu mama sa și unde se află și unitatea de învățământ a acesteia.

Înalta Curte reține că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, astfel cum prevăd dispozițiile art. 106 alin. (1) din C. civ., iar potrivit art. 107 din același Cod, procedurile privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Dispozițiile art. 114 din C. proc. civ. stipulează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Sintagma "cereri privind ocrotirea persoanei fizice" include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I din C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a "Despre familie" din C. civ.

Potrivit art. 486 din C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului.

Așadar, potrivit C. civ., cererile de stabilire a domiciliului minorului revin în competența de soluționare a instanței de tutelă. Fiind o cerere care vizează ocrotirea minorului și care se soluționează de instanța de tutelă, sunt aplicabile în materie de competență regulile edictate la art. 114 din C. proc. civ.

Potrivit art. 92 alin. (1) din C. civ., minorul care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu are domiciliul legal la părinții săi.

Noțiunea de "locuință" trebuie înțeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, fiind de interes locuința statornică unde persoana locuiește efectiv, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă.

În situația concretă a speței, astfel cum rezultă din referatul de anchetă psihosocială efectuat în cauză, precum și din înscrisurile existente la dosar, Înalta Curte reține că minora rezultată din căsătoria părților are locuința statornică în municipiul Târgu Mureș, unde locuiește cu mama sa și frecventează cursurile unei unități de învățământ situate în municipiul Târgu Mureș.

Faptul că minora s-a aflat temporar la locuința închiriată de reclamantă în municipiul București, unde mama acesteia avea intenția să își stabilească reședința și unde minora a petrecut timp ocazional pe durata vacanței de vară ori deplasarea minorei în alte weekend-uri în această locație, nu poate conduce la calificarea acestei locuințe ca fiind statornică, astfel încât să fie aptă să atragă, în conformitate cu prevederile art. 114 din C. proc. civ., competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Astfel, la momentul introducerii cererii de ordonanță președințială, locuința statornică a minorei, criteriu în funcție de care se stabilește competența teritorială a instanței, se situa în circumscripția teritorială a Judecătoriei Târgu Mureș.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.