ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1630/2025

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu Lăpuș, sub nr. x/2023, la data de 17 noiembrie 2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței să dispună schimbarea locuinței minorului C., la locuința tatălui, și obligarea mamei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, stabilită în bani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la majoratul acestuia sau noi dispoziții ale instanței.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 496 - 497 din C. civ., art. 123, art. 194 și art. 919 din C. proc. civ.

La data de 11 ianuarie 2024, pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu Lăpuș, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, și obligarea reclamantului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 882 din 5 iunie 2024, Judecătoria Târgu Lăpuș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Judecătoriei Caransebeș.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care, " (1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

De asemenea, a constatat că persoana ocrotită, respectiv minorul C., are domiciliul la mama sa, în județul Caraș Severin, localitate din circumscripția teritorială a Judecătoriei Caransebeș, jud. Caraș-Severin, astfel că este întemeiată excepția de necompetență teritorială, invocată prin întâmpinare.

În consecință, Judecătoria Târgu Lăpuș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.

Prin sentința civilă nr. 322 din 16 aprilie 2025, Judecătoria Caransebeș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuș. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., însă acestea trebuie coroborate cu cele ale art. 76 din același act normativ și ale art. 89 și art. 91 din C. civ.

Prevederile art. 91 din C. civ. stipulează că: "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune", iar cele ale art. 89 din același act normativ, că: "(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

În cauză, având în vedere că acțiunea civilă are ca obiect schimbarea locuinței minorului și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere, Judecătoria Caransebeș a apreciat că aceasta se judecă de instanța de la domiciliul minorului care a fost stabilit la tată, în localitatea Lăpuș, județul Maramureș, conform înțelegerii celor doi părinți.

În consecință, Judecătoria Caransebeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuș.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Târgu Lăpuș îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă cererea prin care s-a solicitat schimbarea locuinței minorului C. la locuința tatălui și obligarea mamei la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, stabilită în bani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la majoratul acestuia sau noi dispoziții ale instanței.

Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 106 alin. (1) din C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, precum și pe cele ale art. 107 din același cod, care dispun în sensul că:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform prevederilor art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Totodată, art. 114 din C. proc. civ. prevede că:

"Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei domiciliul sau reședința persoanei ocrotite de către instanțele ce și-au declinat, reciproc, competența teritorială.

În aplicarea dispozițiilor art. 114 din C. proc. civ., la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, noțiunea de domiciliu are în vedere domiciliul sau reședința de fapt, dacă aceasta are caracter de stabilitate.

Prin urmare, se impune ca, în cererile privind ocrotirea persoanei fizice, noțiunea de domiciliu sau de reședință a minorului, din cuprinsul dispozițiilor art. 114 din C. proc. civ., să se interpreteze în sensul de locuință efectivă a acestuia.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) din C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) din C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În cauză, prin sentința civilă nr. 599 din 14 mai 2019, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. x/2018, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamant și pârâtă, precum și stabilirea locuinței minorului la mamă.

Însă, din probele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, începând cu vara anului 2023, minorul nu mai locuiește cu mama sa, care este plecată la muncă în străinătate, ci cu tatăl său, la domiciliul acestuia din Târgu Lăpuș.

Mai mult, după ce s-a mutat la reclamant, minorul a fost înscris și a frecventat Școala Gimnazială Lăpuș.

Prin urmare, deși prin sentința civilă prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei domiciliul minorului a fost fixat la mamă, ulterior, locuința efectivă a minorului a fost stabilită la tată.

Întrucât minorul avea, la data formulării cererii de față, conform situației de fapt ce rezultă din probele administrate, locuința efectivă în localitatea Lăpuș, județul Maramureș, localitate care, potrivit Hotărârii nr. 102/2021 din 10 iunie 2021 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătoriilor din fiecare județ, se află în circumscripția Judecătoriei Târgu Lăpuș, aceasta este competentă să soluționeze prezenta cerere.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Târgu Lăpuș este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Lăpuș.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform prevederilor art. 402 din C. proc. civ.