ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2481/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu B. emiterea unei ordonanțe președințiale prin care solicită stabilirea domiciliului minorului C., la tată, până la soluționarea definitivă a cererii înregistrate pe rolul Judecătoriei Sector 2 București.

Totodată, solicită obligarea pârâtei la plata lunară în favoarea minorului, cu titlu de pensie de întreținere, cota procentuală de 25% din veniturile lunare nete realizate, și sistarea plății pensiei de întreținere de către tată.

Dorește suplinirea consimțământului pârâtei în vederea înscrierii de către reclamant a minorului C., la D. în anul școlar 2020-2021, clasa a X-a.

Pârâta B. a depus întâmpinare și cerere reconvențională solicitând stabilirea locuinței minorului la reședința pe care o are în prezent, respectiv, Tg. Mureș, str. x, suplinirea consimțământului pârâtului în sensul de a-l înscrie pe minor la o școală de stat din Tg. Mureș.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4597/28.07.2020 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București s-a admis excepția necompetenței teritorial exclusive a instanței, fiind declinată competența de soluționare a cauzei Judecătoriei Târgu Mureș.

În motivarea soluției, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 998 C. proc. civ. instanța competentă în soluționarea ordonanței președințiale este instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului - exercitarea autorității părintești, această instanță fiind cea prevăzută de art. 114 C. proc. civ. respectiv cea de la reședința persoanei ocrotite.

S-a mai reținut, din cuprinsul susținerilor reclamantului și ale minorului, că la data introducerii prezentei acțiuni, acesta din urmă locuia în fapt cu tatăl, de câteva săptămâni, la domiciliul acestuia din sector 1 București. Prin urmare, chiar dacă în fapt minorul se afla la locuința tatălui la momentul introducerii acțiunii, în sectorul 1, Judecătoria Sectorului 2 București a apreciat că acest fapt s-a realizat cu titlu sporadic, ca urmare a imposibilității tatălui de a se întoarce în țara unde are domiciliul statornic coroborat cu dorința minorului de a petrece timp cu tatăl său, nefiind apt de a-l considera ca o împrejurare care să reflecte o schimbare a locuinței minorului de la mamă la reclamant.

De asemenea, Judecătoria Sectorului 2 București a mai reținut că, pe rolul acestei instanțe, pârâta-reclamantă a promovat o acțiune pe calea ordonanței președințiale, având același obiect cu cererea reconvențională, acțiune ce a fost înregistrată sub numărul x/2020 și care a fost declinată prin sentința nr. 3521/09.07.2020 Judecătoriei Târgu-Mureș.

Având în vedere situația expusă, având în vedere că s-a apreciat că domiciliul stabil al minorului este la locuința mamei, care se află în orașul Târgu-Mureș începând cu data de 20 mai 2020, fiind trimisă cauza spre soluționare Judecătoriei Târgu-Mureș.

2.2. Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 3697 din 14.10.2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Instanța a reținut incidența în cauză dispozițiilor. 998 și art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și că la momentul pronunțării hotărârii de declinare a competenței în favoarea judecătoriei Tg. Mureș, judecătorul a avut în vedere faptul că potrivit sentinței civile nr. 13172/27.11.2015 pronunțată de judecătoria sector 2 București în dosarul nr. x/2014 s-a stabilit locuința minorului la locuința mamei, fără a se indica o anumită adresă, or, în prezent mama minorului s-a stabilit în Târgu Mureș.

Judecătoria Târgu Mureș a constatat că, potrivit cercetărilor efectuate în cadrul dosarului nr. x/2020, s-a stabilit că la data formulării cererii de emitere a ordonanței președințiale, minorul se afla în București întrucât nu a avut loc o mutare efectivă a minorului în Târgu-Mureș. Faptic, minorul nu a locuit niciodată în raza circumscripției Târgu-Mureș.

Astfel, minorul a urmat cursurile unității de învățământ D. până în prezent și pe perioada stării de urgență și-a petrecut timp în Sovata, la bunicii săi materni. A declarat minorul, cu ocazia ascultării în cameră de consiliu în cadrul dosarului mai sus amintit că simte că locuiește efectiv în București, unde a crescut, unde se află școala, unde se află anturajul său. În scrisoarea adresată și înmânată personal de către minorul C. instanței de judecată, acesta a arătat că urmează cursuri de pian și Aikido în București.

La pronunțarea soluției instanța a avut în vedere și soluția pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2020 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind stabilită definitiv competența de soluționare a dosarului în favoarea judecătoriei Sectorului 2 București.

Practic starea de fapt dedusă judecății în cadrul celor două dosar este identică, petitul ce constituie obiectul cererii reconvenționale din prezentul dosar, fiind obiectul cererii principale în dosarul nr. x/2020.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată ce constituie obiectul prezentului dosar, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu B. emiterea unei ordonanțe președințiale prin care solicită stabilirea domiciliului minorului C., la tată, până la soluționarea definitivă a cererii înregistrate pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, ce are ca obiect stabilirea domiciliului minorului, obligarea pârâtei la plata lunară în favoarea minorului, cu titlu de pensie de întreținere, cota procentuală de 25% din veniturile lunare nete realizate, sistarea plății pensiei de întreținere de către tată și suplinirea consimțământului pârâtei pentru ca minorul să poată fi înscris D. în anul școlar 2020-2021, clasa a X-a.

Se constată că Judecătoria Sectorului 2 București și Judecătoria Târgu Mureș și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de constatările diferite pe care cele două instanțe aflate în conflict le-au reținut cu privire la locuința minorului.

Astfel, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că locuința minorului, la care face referire norma de competență de la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., este la mama sa care, la data introducerii cererii de ordonanță președințială, avea reședința la adresa din Târgu Mureș, str. x, în timp ce Judecătoria Târgu Mureș a reținut că la data formulării cererii de emitere a ordonanței președințiale, 01.07.2020, minorul se afla în București, întrucât nu a avut loc o mutare efectivă a acestuia în Târgu-Mureș.

În speță, cererea are ca obiect schimbarea domiciliului minorului, obligarea pârâtei la plata lunară în favoarea minorului, cu titlu de pensie de întreținere și suplinirea consimțământului pârâtei cu privire la înscrierea minorului la o școală privată, D., pe calea ordonanței președințiale, aspect față de care, competența de soluționare a pricinii se stabilește în temeiul dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului".

În ceea ce privește fondul dreptului ce constituie obiect al dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, se reține că cererea se circumscrie noțiunii de măsuri de ocrotire a persoanei fizice, având în vedere că s-a solicitat schimbarea locuinței minorului, obligarea pârâtei la plata lunară în favoarea minorului, cu titlu de pensie de întreținere precum și suplinirea consimțământului pârâtului cu privire la înscrierea minorului la școală.

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că:

"Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (…), iar potrivit art. 107:

"Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Titlul IV, Cartea a II-a din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ..].

Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 114 C. proc. civ. dispune în sensul că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Cum în prezenta speță, pe calea ordonanței președințiale, partea a învestit instanța de judecată cu o cerere de schimbare a locuinței minorului, obligarea pârâtei la plata lunară în favoarea minorului, cu titlu de pensie de întreținere și suplinirea consimțământului pârâtei cu privire la înscrierea minorului la școală, până la pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la acest aspect, competența de a se pronunța în primă instanță asupra fondului dreptului dedus judecății revine instanței de tutelă și de familie, în aplicarea prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., anterior enunțate.

Înalta Curte constată că, prin sentința civilă nr. 13172/27.11.2015, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București în dosarul nr. x/2014, s-a stabilit locuința minorului la domiciliul mamei.

Potrivit mențiunilor din cartea de identitate a pârâtei, aflată în copie certificată pentru conformitate cu originalul la dosarul Judecătoriei Sectorului 2, aceasta are domiciliul în București Sectorul 2, iar începând cu data de 30 iunie 2020 și până la 1 iunie 2021, aceasta și-a stabilit reședința în municipiul Târgu Mureș.

Potrivit cercetărilor efectuate în cadrul dosarului nr. x/2020 - ce are ca obiect cererea reclamantei B. (pârâtă-reclamantă în prezenta cauză), în contradictoriu cu pârâtul A. (reclamantul-pârât de față), prin care a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea domiciliului minorului C. la reședința sa pe care o are în prezent în municipiul Târgu Mureș - s-a stabilit că la data formulării cererii de emitere a ordonanței președințiale, 09.07.2020, minorul se afla în București întrucât nu a avut loc o mutare efectivă a minorului în Târgu-Mureș, reținându-se că minorul nu a locuit niciodată în raza circumscripției Târgu-Mureș, urmând cursurile unității de învățământ D. până în prezent și pe perioada stării de urgență și-a petrecut timp în Sovata, la bunicii săi materni.

Cum starea de fapt dedusă judecății în cadrul prezentului dosar este identică cu cea reținută în cadrul dosarului nr. x/2020, rezultă că, în speță, la data introducerii acțiunii din prezenta cauză, 01.07.2020, domiciliul minorului se afla în București.

Or, ceea ce interesează în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul de față este locuința în fapt a minorului la data promovării acțiunii.

În plus, se reține că părțile din litigiu au promovat fiecare câte o cerere de chemare în judecată, petitul ce constituie obiectul cererii reconvenționale din prezentul dosar, fiind obiectul cererii principale în dosarul nr. x/2020, iar, prin decizia nr. 1809 din 29.09.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă s-a stabilit competența de soluționare a cauzei înregistrate sub nr. x/2020 în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, în raport cu domiciliul minorului la data introducerii acțiunii.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că, la data demarării prezentului litigiu, 01.07.2020, locuința minorului era în București, raportat la dispozițiile art. 998 și art. 114 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.