ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1780/2024

Ședința publică din data de 25 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2023 la data de 01 aprilie 2024, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând instanței de judecată ca, prin sentința pe care o va pronunța, să dispună, pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea pe fond a acțiunii de divorț, respectiv a dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, în baza art. 263, art. 400 alin. (1) și art. 486 C. civ., stabilirea locuinței minorei C., la locuința reclamantului iar, într-o teză subsidiară, stabilirea programului de legături personale cu minora prin luarea minorei de la domiciliul mamei la domiciliul tatălui în fiecare weekend din săptămână, în zilele de sâmbătă și duminică, începând de sâmbătă ora 10:00 până duminică, ora 16:00, perioadă în care minora să petreacă timpul în compania tatălui, la domiciliul acestuia, în parcuri, sau alte locuri destinate agrementului minorilor.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2965/2024 din 23 aprilie 2024, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caransebeș.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut că, prin raportare la art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială exclusivă, și având în vedere că minora C. se află în grija mamei, pârâta B., la reședința acesteia din localitatea Oțelul Roșu, județul Caraș Severin, Judecătoria Caransebeș este instanța competentă teritorial să soluționeze pricina, ca instanță în circumscripția căreia se află persoana ocrotită.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Caransebeș, prin sentința civilă nr. 425/2024 din 04 iunie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în drept să hotărască asupra conflictului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., având în vedere că cererea dedusă judecății nu vizează ipoteza reglementată de Titlul III privind "Ocrotirea persoanei fizice" al Cărții I "Despre persoane" din C. civ.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 919 și art. 920 din C. proc. civ. reiese că procedura divorțului prevede norme și cu privire la soluționarea cererilor accesorii și incidentale introduse pe calea ordonanței președințiale referitoare la stabilirea domiciliului copiilor minori, a obligației de întreținere, a încasării alocației de stat pentru copii și a folosinței locuinței familiale, norme care au caracter special în raport de cele ale art. 114 din C. proc. civ.

Or, având în vedere că pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu se află înregistrată sub nr. x/2023, cererea de divorț formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu B., competența teritorială de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Târgu Jiu, ca instanță pe rolul căreia se află înregistrat, spre competentă soluționare, dosarul de fond.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Reclamantul A. a învestit Judecătoria Târgu Jiu cu o cerere, în temeiul art. 919 și art. 996-999 C. proc. civ., prin care a solicitat să se dispună, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței minorei C., la locuința reclamantului, iar în subsidiar, stabilirea programului de legături personale cu minora prin luarea minorei de la domiciliul mamei la domiciliul tatălui în fiecare weekend din săptămână, în zilele de sâmbătă și duminică, începând de sâmbătă ora 10:00 până duminică, ora 16:00, perioadă în care minora să petreacă timpul în compania tatălui, la domiciliul acestuia, în parcuri, sau alte locuri destinate agrementului minorilor, până la soluționarea definitivă a divorțului, cerere ce se încadrează, dat fiind obiectul său, în categoria celor la care face referire generic art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., ca cereri date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Cu toate acestea, textul legal evocat nu se aplică tuturor cererilor date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, ci numai celor privind ocrotirea persoanei fizice, reglementate de Titlul III, intitulat "Ocrotirea persoanei fizice" al Cărții I, "Despre persoane", din C. civ., în alte cazuri legea "prevăzând altfel".

Astfel, cererile date de lege în competența instanței de tutelă și de familie, altele decât cele la care se referă art. 114 alin. (1) C. proc. civ. urmează, în ceea ce privește competența teritorială, fie regula de drept comun (de ex. acțiunea în tăgăduirea paternității, acțiunea în nulitatea absolută sau relativă a recunoașterii de paternitate, acțiunea în contestarea filiației etc.), fie alte reguli speciale (de ex. cererile privitoare la stabilirea filiației, cererile referitoare la obligația de întreținere formulate de creditorul acesteia, cererile de divorț etc.).

Prin urmare, în cazurile expres prevăzute de lege, anumite cereri privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, vor fi de competența altei instanțe decât cea în circumscripția căreia se află domiciliul sau reședința persoanei ocrotite.

În plus, materia divorțului și cea a ordonanței președințiale sunt reglementate prin norme speciale care derogă de la normele generale atât în ceea ce privește procedura de judecată în sine, cât și în ceea ce privește competența materială și teritorială (specialia generalibus derogant).

Potrivit art. 920 C. proc. civ., "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

În materia ordonanței președințiale, art. 998 C. proc. civ. statuează că:

"Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului", astfel încât competența materială se determină prin raportare la dispozițiile corespunzătoare care reglementează cererea privind fondul dreptului, aceeași fiind soluția și în cazul competenței teritoriale.

În cauza de față, fondul litigiului îl reprezintă divorțul părților, reglementat de normele speciale din Titlul I - "Procedura divorțului" al Cărții a VI-a intitulată "Proceduri speciale" din C. proc. civ., care în art. 915 stabilește regulile după care se determină competența teritorială în soluționarea cererii de divorț, iar în art. 919 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. se arată că la cerere, instanța de divorț se pronunță, între altele, și cu privire la dreptul părintelui de a avea legături personale cu copilul.

Instanța la care face referire dispoziția legală, ca având competența să dispună măsuri provizorii pe tot timpul procesului de divorț, este cea de divorț, astfel cum aceasta este indicată de art. 915 C. proc. civ., și care deja a fost învestită cu cererea de divorț. Concluzia se impune pe baza argumentului legat de plasarea textului de lege în cuprinsul titlului privind procedura divorțului, în capitolul referitor la dispoziții comune ale acestei proceduri speciale.

Pe de altă parte, este de observat că norma în discuție (art. 920 C. proc. civ.) este o aplicație, sub aspectul stabilirii instanței competente, a dispozițiilor art. 997 C. proc. civ., care reglementează competența instanței ce urmează a fi sesizată cu cererea de luare a măsurilor urgente pe calea ordonanței președințiale, ca fiind acea instanță competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Astfel, ca regulă generală, cererea de ordonanță președințială este în competența materială și teritorială a instanței ce soluționează sau ar soluționa cererea vizând fondul cauzei, în situația în care o astfel de cerere nu a fost încă formulată, regulile după care se determină competența acestei din urmă instanțe fiind, deci, pe deplin aplicabile în stabilirea instanței ce poate soluționa cererea de ordonanță președințială.

Prin urmare, față cele arătate mai sus, rezultă că, atâta timp cât fondul litigiului, constând în acțiunea de divorț, se află deja pendinte pe rolul instanței, competența teritorială în soluționarea unei cereri de ordonanță președințială având ca obiect luarea, în mod provizoriu, până la rămânerea definitivă a hotărârii de divorț, a unor măsuri privitoare la minori, cum este cea referitoare la stabilirea locuinței minorilor sau la încuviințarea legăturilor personale ale părinților cu minorii, aparține instanței competente să soluționeze fondul, respectiv instanței de divorț.

Înalta Curte notează, așadar, că, în cauză, pentru determinarea instanței competente să soluționeze cererea privind instituirea, în timpul procesului de divorț, a măsurilor vremelnice pe durata acestui proces, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 920 C. proc. civ., trebuie avută în vedere nu numai noțiunea de instanță competentă să judece cererea de divorț, ci în special aceea de instanță care este deja sesizată cu soluționarea cererii de divorț.

Cum din verificările efectuate în programul de evidență informatizată a instanțelor, rezultă că instanța învestită cu soluționarea cererii de divorț este Judecătoria Tîrgu Jiu, secția civilă, pe rolul căreia este înregistrat dosarul nr. x/2023, în cadrul căruia s-a solicitat, printre altele, ca instanța să încuviințeze exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți și stabilirea locuinței minorului la reclamant (același reclamant din prezenta cauză), înseamnă că aceasta este instanța competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială pendinte.

În consecință, reținând aplicarea prioritară a dispozițiilor art. 920 C. proc. civ. ce decurge din caracterul său de normă specială în raport cu dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2024.