ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1975/2025

HOTĂRÂRE

12.11.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1975/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, secția civilă, la data de 20.06.2025, sub nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtul B., să dispună modificarea sentinței nr. 3957/09.04.2025 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 în dosarul nr. x/2025, în sensul să stabilească un program provizoriu de vizită a minorului în prezența mamei, iar preluarea minorului de către tată și desfășurarea vizitelor să se efectueze la ora 16:00, după somnul copilului, și nu de la ora 14:00.

Prin sentința civilă nr. 4968 din 11 august 2025, Judecătoria Ploiești, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, reținând în esență, raportat la obiectul cererii, incidența art. 998 C. proc. civ., art. 265 și art. 107 C. civ., precum și art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și, față de împrejurarea că minorul se află în grija mamei, a apreciat că este competentă Judecătoria Sectorului 3 București, unde are domiciliul persoana ocrotită.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 10391 din 10 septembrie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei, în favoarea Judecătoriei Ploiești. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării.

În motivare, această instanță a reținut că pârâtul deține funcția de grefier-șef la Curtea de Apel București, iar prin încheierea nr. 23F/26.05.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă cererea de strămutare a judecării dosarului nr. x/2025, privind aceleași părți, ca urmare a calității de grefier a reclamantului, de la Judecătoria Sectorului 3 București la Judecătoria Călărași, în temeiul dispozițiilor art. 140 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța a mai reținut că prevederile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. nu au caracter imperativ, în sensul că acordă exclusiv reclamantului posibilitatea de a alege între introducerea cererii la instanța competentă teritorial și o altă instanța de același grad aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate, iar în cazul în care reclamantul a înțeles să se prevaleze de protecția suplimentară oferită de acest text de lege, instanța este ținută de alegerea astfel făcută, fiind competentă să judece cauza, în măsura în care constată, pe de o parte, că este de același grad cu instanța care ar fi fost competentă să soluționeze cauza și, pe de altă parte, că se află în circumscripția unei curți de apel învecinate cu această din urmă instanță.

Or, în cauză, din punct de vedere teritorial, instanța competentă exclusiv ar fi fost Judecătoria Sectorului 3 București, în temeiul dispozițiilor art. 998 C. proc. civ. raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., însă făcând aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ., instanța a reținut că domiciliul minorului, în calitate de persoană ocrotită, se află la mamă, în Sectorul 3 al municipiului București, iar reclamanta a înțeles să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Ploiești, instanță de același grad cu Judecătoria Sectorului 3 București și aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată cu Curtea de Apel București, fiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Ploiești și Judecătoria Sectorului 3 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la norma de drept incidentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Ploiești a reținut incidența art. 998 C. proc. civ. raportat la art. 265 și art. 107 C. civ. cu aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., reținând că prin cererea formulată reclamanta a solicitat modificarea programului provizoriu de legături persoanele cu minorul, iar minorul, în calitate de persoană ocrotită, are domiciliul la mamă, în raza Sectorului 3 București.

La rândul său, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut incidența art. 127 alin. (2) C. proc. civ., dată fiind calitatea pârâtului de grefier la Curtea de Apel București, reținând și că dosarul care judecă fondul cauzei (dosarul nr. x/2025) a fost strămutat prin încheierea nr. 23F din data de 26.05.2025 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca urmare a calității de grefier a reclamantului, de la Judecătoria Sectorului 3 București la Judecătoria Călărași, în temeiul dispozițiilor art. 140 alin. (2) C. proc. civ.

A mai reținut instața că, din punct de vedere teritorial, instanța competentă exclusiv ar fi fost Judecătoria Sectorului 3 București în temeiul art. 998 raportat la art. 114 alin. (1) C. proc. civ., însă făcând aplicarea art. 127 alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere că reclamanta, care locuiește cu minorul în Sectorul 3 București, a ales să introducă acțiunea pe rolul Judecătoriei Ploiești, din circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată cu Curtea de Apel București, a apreciat că aparține Judecătoriei Ploiești competența de soluționare a cauzei.

Prin prezentul demers judiciar, s-a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, modificarea sentinței nr. 3957/09.04.2025 a Judecătoriei Sectorului 3 București pronunțată în dosarul nr. x/2025, în sensul de a se stabili un program provizoriu de vizită pentru minor în prezența mamei, iar luarea minorului de către tată și desfășurarea vizitelor să se facă de la ora 16:00, după somnul copilului, nu de la ora 14:00.

Astfel, obiectul cererii de ordonanță președințială îl constituie dispunerea de măsuri privind programul provizoriu de vizită al minorului de către tată, până la soluționarea dosarului nr. x/2025 al Judecătoriei Călărași.

Dosarul nr. x/2025 a fost inițial înregistrat de reclamantul B. pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București și are ca obiect stabilire program vizitare minor și obligația de a face.

Prin încheierea nr. 23F din data de 26.05.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă cererea de strămutare a judecării dosarului nr. x/2025, formulată de pârâta A., ca urmare a calității de grefier a reclamantului, de la Judecătoria Sectorului 3 București la Judecătoria Călărași, în temeiul dispozițiilor art. 140 alin. (2) C. proc. civ.

Din verificările efectuate pe portalul instanțelor, rezultă că, la această dată, dosarul nr. x/2025 este înregistrat pe rolul Judecătoriei Călărași.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Din această dispoziție legală rezultă că instanța competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială este cea care are competența de a se pronunța în primă instanță asupra fondului.

Însă, Înalta Curte observă că, în cadrul prezentei proceduri, reclamantul din cererea de divorț are calitatea de pârât și este grefier-șef în cadrul Curții de Apel București, fiind aplicabile dispozițiile art. 127 din C. proc. civ.

Astfel, art. 127 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Competența facultativă" este plasat în cadrul capitolului III, intitulat "Dispoziții speciale" din titlul III, denumit "Competența instanțelor judecătorești". Această normă legală reglementează în mod distinct situația particulară a competenței de soluționare a cererilor în care judecătorii, procurorii, grefierii și asistenții judiciari au fie calitatea de reclamanți, fie de pârâți. În cazul cererii introduse împotriva unui grefier care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, astfel cum rezultă din art. 127 alin. (2) raportat la alin. (3) C. proc. civ.

Textul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. instituie un caz de competență teritorială alternativă (facultativă) în situația cererii introduse împotriva unui pârât care are calitatea de grefier, cum este cazul în speță.

Înalta Curte constată, de asemenea, că, de principiu, competența facultativă este o expresie a dispozițiilor constituționale ale art. 126 alin. (2) și ale art. 124, iar caracterul facultativ rezultă din folosirea de către legiuitor a verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă dorește să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.

În cauza dedusă judecății, reclamanta a înțeles să uzeze de prevederile art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. și a introdus cererea la Judecătoria Ploiești, instanță competentă material și teritorial să soluționeze cererea de ordonanță președințială, aflată în circumscripția teritorială a curții de apel învecinate curții de apel în circumscripția căreia se află instanța competentă potrivit dreptului comun, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București; astfel, reclamanta s-a prevalat de beneficiul conferit de art. 127 alin. (2) din C. proc. civ.

În concluzie, în aplicarea prevederilor art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., reclamanta avea posibilitatea sesizării oricăreia dintre judecătoriile aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel București, iar prin depunerea cererii la Judecătoria Ploiești, în aplicarea prevederilor art. 116 din C. proc. civ., a fixat în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.