ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 277/2025

HOTĂRÂRE

05.02.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 277/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență dedus judecății, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Cererea de chemare în judecată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 13 februarie 2024 sub nr. x/94/2024, reclamanta A a chemat în judecată pe pârâtul B, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului C, exclusiv de către mamă, suprimarea dreptului de vizită al pârâtului, iar în subsidiar, limitarea dreptului acestuia de vizitare la durate scurte, în prezența mamei și la domiciliul acesteia, precum și majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului la 1/4 din veniturile pârâtului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 398 C. civ., art. 94 din Legea 272/2004, art. 531 și art. 529 C. civ.

Hotărârea Judecătoriei Buftea

Prin sentința civilă nr. 11917/2024 din 01 noiembrie 2024, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că în raport de împrejurarea că prin decizia civilă nr. 123/28.11.2023, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/281/2023, s-a constatat că reclamanta are domiciliul în comuna Poienarii Burchii, sat (...), jud. Prahova, și față de prevederile art. 114 C. proc. civ. care stabilesc că cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, și care, în cauza de față, are stabilit domiciliu la mamă, competența de soluționare a cauzei aparține instanței în circumscripția căreia își are domiciliul mama.

De asemenea, în pronunțarea soluției, instanța a reținut ca irelevante concluziile raportului de anchetă socială al Unității Administrativ Teritoriale Ștefănești conform cărora locuința minorului este pe raza Judecătoriei Buftea, având în vedere că nu rezultă expres că reprezentanții primăriei au constat ei înșiși că reclamanta își are domiciliul în Ștefăneștii de Jos, iar faptul că reclamanta locuiește, efectiv, la respectiva adresă, nu a fost probat.

Hotărârea Judecătoriei Ploiești

Prin sentința civilă nr. 293 din 15 ianuarie 2025, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă prin note scrise și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Constatând ivit conflictul de competență, potrivit art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență ivit între Judecătoria Ploiești și Judecătoria Buftea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din interpretarea art. 87 coroborat cu art. 92 C. civ., în raport de înscrisurile care fac dovada domiciliului, conform art. 91 C. civ., domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu este la părintele cu care locuiește în mod statornic. În speță, domiciliul minorului se află la mamă care, potrivit copiei de pe cartea de identitate depusă la dosarul cauzei, emisă la data 17.01.2024, anterior sesizării instanței, 13.02.2024, este în județul Ilfov, Ștefăneștii de Jos, str. (...), adresă aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea și Judecătoria Ploiești și-au declinat reciproc competența de soluționare a litigiului, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Obiectul acțiunii deduse judecății ce a generat desesizarea celor două instanțe și ivirea conflictului negativ de competență îl constituie cererea prin care s-a solicitat exercitarea autorității părintești asupra minorului C, exclusiv de către mamă, suprimarea dreptului de vizită al pârâtului, iar în subsidiar, limitarea dreptului acestuia de vizitare la durate scurte, în prezența mamei și la domiciliul acesteia, precum și majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului la 1/4 din veniturile pârâtului.

Înalta Curte reține incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., care prevăd că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, precum și pe cele ale art. 107 din același cod, care dispun în sensul că: „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii”.

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare”.

Prevederile art. 114 C. proc. civ. statuează că: „Cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

În speță, prin decizia de divorț prin acordul comun al soților pronunțată de Tribunalul de Înaltă Instanță din Creteil la 30.06.2016 în dosarul nr. x (f. 204-212 vol. 2 dosarul Judecătoriei Buftea), a fost aprobată convenția de divorț prin acord comun între reclamanta A, și pârâtul B, iar Curtea de Apel din Paris Polul 3–Camera 3 a confirmat prin hotărârea din 11.02.2021 (f. 24-32 vol. 1 dosarul Judecătoriei Buftea) soluția pronunțată.

Prezenta cerere de exercitare a autorității părintești, formulată ulterior pronunțării divorțului între părinții minorului, este una privind măsuri de ocrotire a persoanei fizice, dată de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, care urmează a se soluționa de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, conform dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., indicate anterior.

Potrivit art. 496 alin. (1)-(4) C. civ., „(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.”

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de Codul civil pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

În speță, trebuie menționat că prin aceeași decizie de divorț pronunțată de Tribunalul de Înaltă Instanță din Creteil la 30.06.2016 a fost stabilit domiciliul obișnuit al minorului la mamă.

Cum la data introducerii cererii de chemare în judecată, 13.02.2024, domiciliul mamei era în jud. Ilfov, Ștefăneștii de Jos, str. (...), astfel cum rezultă copia cărții de identitate aflate la fila 13 a dosarului Judecătoriei Ploiești, Înalta Curte constată că Judecătoria Buftea este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.