ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1048/2021

HOTĂRÂRE

13.05.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1048/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 13 mai 2021

Asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la 12 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună exercitarea exclusivă a autorității părintești față de minora C., și stabilirea domiciliului minorei la tată.

La 20 iulie 2020, pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca autoritatea părintească să fie exercitată în mod exclusiv de mamă, domiciliul minorei să fie stabilit la mamă, iar reclamantul să fie obligat la plata pensiei de întreținere.

La 13 august 2020, reclamantul a formulat cerere completatoare a acțiunii introductive, în sensul stabilirii unui program de vizită a minorei în favoarea reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 2446 din 11 septembrie 2020, Judecătoria Piatra Neamț a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de pârâta-reclamantă B. și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 94 pct. 1 lit. a) și art. 114 alin. (1) C. proc. civ. care vizează competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită în cererile date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie.

Ca situație de fapt a reținut că minora C. este fiica reclamantului și a pârâtei, iar din verificările efectuate în baza de date M.A.I. minora locuia cu mama sa, pârâta B. în comuna Șirna, sat Tăriceni, jud. Prahova.

Aplicând dispozițiile legale anterior menționate la situația de fapt reținută, Judecătoria Piatra Neamț a constatat că instanța competentă exclusiv să judece cererea de chemare în judecată este Judecătoria Ploiești.

Învestită prin declinare, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 2189 din 15 martie 2021, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Piatra Neamț, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, precum și de solicitările formulate de pârâta-reclamantă prin cererea reconvențională, sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ. ce reglementează o competență teritorială exclusivă.

Ca situație de fapt a reținut că, potrivit adresei nr. x din 16 februarie 2021, emisă de Primăria Roznov, minora C. se află în întreținerea reclamantului, cu domiciliul în jud. Neamț, aspect în raport de care instanța competentă exclusiv să soluționeze cauza este cea de la domiciliul în fapt al minorei, respectiv Judecătoria Piatra Neamț.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

În speță, instanțele în conflict au considerat, în mod corect, că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competență a fost determinat de stabilirea diferită, de către instanțele aflate în conflict, a momentului în funcție de care se stabilește competența de soluționare a cauzei.

Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte constată că, prin cererea introductivă de instanță, înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, reclamantul arată că, la momentul înregistrării acțiunii, minora locuia împreună cu pârâta în jud. Prahova, aspect confirmat de pârâtă prin întâmpinarea depusă la 20 iulie 2020 în același dosar.

Raportat la situația de fapt reținută, se constată că, la data introducerii acțiunii, reședința minorei era în comuna Șincai, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Ploiești, iar învestirea Judecătoriei Piatra Neamț s-a realizat cu nerespectarea normelor de competență în vigoare la data începerii procesului.

Înalta Curte reține că, prin aplicarea în mod corespunzător, în condițiile legii, a dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă se determină în funcție de domiciliul sau reședința persoanei ocrotite la data sesizării instanței, independent de modificările intervenite ulterior.

Astfel, împrejurarea că, ulterior învestirii instanței cu cererea de chemare în judecată, minora a locuit împreună cu tatăl acesteia în Roznov, str. x, jud. Neamț, astfel cum reiese din referatul de anchetă psihosocială întocmit în dosarul Judecătoriei Ploiești, nu este de natură a atrage competența altei instanțe în soluționarea cauzei decât cea care era competentă exclusiv la momentul învestirii.

Față de cele anterior arătate, constatând că la data sesizării instanței, minora C. avea reședința în jud. Prahova, Înalta Curte reține că în prezentul litigiu sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.