ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2595/2018

HOTĂRÂRE

07.06.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2595/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 7 iunie 2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18.08.2017 pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu parata A. si cu minora reducerea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorei B., arătând că s-au modificat condițiile sale materiale.

In drept,cererea a fost întemeiată pe dispozițiile C. civ. si de procedura civila.

Prin sentința civilă nr. 990 din 23.02.2018, pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2017 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buftea, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În fundamentarea acestei sentințe, s-a reținut față de obiectul cauzei - pensie de întreținere - că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. privind cererile în materie de tutelă și familie.

Astfel, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

In fapt, instanța a constatat că, prin sentința civilă nr. 10827 a Judecătoriei Ploiești, pronunțată în dosarul nr. x/2013, definitiva prin neapelare, s-a stabilit domiciliul minorei B. la mamă, A., care își are domiciliul în județul Prahova.

Ca atare, instanța a reținut că domiciliul minorei se află în raza de competență a Judecătoriei Ploiești motiv pentru care competența de soluționare a cererii aparține acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 13.03.2018, sub numărul x/2017.

Prin sentința nr. 3511 din 25 aprile 2018 Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea; totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Buftea și Judecătoria Ploiești, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență astfel ivit.

Pentru a pronunța această sentință instanța, a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința de declinare a competenței nr. 990/23.02.2018, Judecătoria Buftea a reținut că, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea formulată este Judecătoria Ploiești având în vedere că minora își are locuința în comuna Puchenii Mari, jud. Prahova.

Totodată, a constatat că la primul termen de judecată din data de 04.12.2017, în condițiile în care pârâtul a depus o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, Judecătoria Buftea a amânat cauza, pentru ca pârâtul să facă dovada neprezentării avocatului ales, necompetența teritorială fiind invocată abia la al doilea termen de judecată.

Față de datele cauzei, instanța a apreciat că în raport de natura litigiului, competența este reglementată de norme de ordine publică, astfel că aceasta trebuia analizată la primul termen de judecată la care părțile erau legal citate, așa cum impun dispozițiile art. 130 alin. (2) din Codul de procedură și art. 131 alin. (1) din același cod.

Chiar dacă, cererea de amânare a cauzei, ce are natura unei incident procedural, potrivit art. 124 alin. (2) C. proc. civ., putea fi soluționată de instanța în fața cărei a fost invocată, s-a reținut că Judecătoria Buftea a amânat cauza fără să se pronunțe asupra acestei cereri în sensul admiterii sau respingerii (pentru că lipsea dovada imposibilității de prezentare a avocatului ales), fără să-și verifice și stabilească competența și fără să proroge stabilirea și verificarea competenței, pentru termenul următor. Or, cât timp cauza nu a fost amânată în condițiile art. 222 C. proc. civ., rezultă că Judecătoria Buftea nu și-a analizat competența la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, astfel că aceasta trebuia să păstreze cauza spre soluționare, invocarea excepției necompetenței teritoriale la al doilea termen de judecată fiind nelegală, cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de normele de procedură.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Ploiești competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În speță, acțiunea formulată de reclamantul C. are ca obiect modificarea măsurilor privind pensia de întreținere datorată fiicei sale minore B..

Se reține că cererile în materie de tutelă și familie sunt reglementate de dispozițiile art. 114 din C. proc. civ.. Potrivit alin. (1) "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Cum cererea de chemare în judecată se referă la măsuri ce privesc obligația de întreținere a copilului său minor, Înalta Curte apreciază că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

În egală măsură, se constată că, la termenul de judecată din 04.12.2017, astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de ședință din acea dată, în condițiile în care pârâta a depus o cerere de amânare pentru lipsă de apărare, Judecătoria Buftea a amânat cauza în raport cu această cerere, necompetența teritorială fiind invocată la termenul următor.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ. "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Referitor la verificarea competenței, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că "La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu".

Așadar, instanța nu avea cum să stabilească și să consemneze în încheiere decât aspecte în legătură cu care părțile au putut să se exprime. Or, câtă vreme se ivise un incident procedural, cel privind cererea de amânare a soluționării cauzei pentru lipsă de apărare, iar pricina a fost amânată în raport cu aceasta, judecătorul, ținând cont de necesitatea respectării principiului dreptului la apărare și al contradictorialității, precum și de interesul superior al copilului, nu putea pronunța o soluție privind competența de ordine publică.

Dincolo de faptul că instanța care a constatat ivit conflictul de competență nu este o instanță de control judiciar, în speță, nu se poate considera că judecătorul nu a luat act de această cerere de amânare, argumentat de faptul că nu fusese dovedit motivul cererii de amânare, în condițiile în care instanța a amânat cauza față de cererea pârâtei privind lipsa de apărare, stabilindu-se în sarcina acesteia doar obligația de a depune dovada neprezentării avocatului ales.

Având în vedere interesul superior al copilului, faptul că minora locuiește împreună cu mama sa, în comuna Puchenii Mari, județul Prahova și că Judecătoria Ploiești este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minora (persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantului, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.