ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 200/2019

HOTĂRÂRE

31.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 200/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data 20.03.2018 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. a solicitat instanței modificarea locuinței minorului C., stabilită prin convenția autentificată de N.P. D. la data de 23.10.2017 sub nr. 15938, în sensul stabilirii locuinței minorului la mamă, în Municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj și stabilirea unui program de relații personale al pârâtului cu minorul, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvențională, depusă la data de 11 mai 2018, pârâtul B. a solicitat stabilirea domiciliului minorului la tată, stabilirea programului de vizitare propus de reclamantă și obligarea reclamantei la plata pensiei de întreținere a minorului în cuantum de 1/4; venituri nete.

Prin Sentința nr. 5427 din 31 iulie 2018 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârât, prin întâmpinare, și în consecință a fost declinată competența de judecare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

În motivare, s-a reținut incidența art. 107 alin. (1) și a art. 126 alin. (1) C. proc. civ., precum și împrejurarea că reclamanta are domiciliul în București, iar din data de 24.04.2018 își are reședința în Cluj-Napoca, în timp ce pârâtul are domiciliu în București; fiul acestora are stabilit domiciliul prin convenția încheiată de părți în procedura divorțului cu copii minori autentificată sub nr. x/23.10.2017 în București, str. x, la mama sa.

Instanța a constatat că norma ce se impune a fi aplicată în vederea determinării instanței competente teritorial este reprezentată de cea de la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ce dobândește, în cauză, caracter de ordine publică, întrucât, raportat la obiectul concret al cererii reclamantei, nu este incident art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Față de domiciliul pârâtului, instanța a constatat că Judecătoria Cluj-Napoca nu este competentă teritorial a soluționa litigiul, ci Judecătoria Sectorului 3 București.

În raport de obiectul cauzei, instanța a mai reținut, din motivele cererii de chemare în judecată, faptul că nu poate fi vorba de existența unei reședințe a minorului la data sesizării instanței, în Cluj-Napoca, de vreme ce, potrivit reclamantei, acesta locuiește în București alături de bunica maternă și doar ocazional a vizitat-o pe reclamantă la reședința sa din Cluj-Napoca, competența de soluționarea a cauzei revine instanței de la domiciliul minorului, și anume Judecătoriei Sectorului 3 București.

Instanța a apreciat că prin reședință se înțelege locuința statornică a persoanei, respectiv locul unde aceasta locuiește în mod stabil.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 București a pronunțat Sentința nr. 10612 din 3 octombrie 2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. A constatat ivit conflictul negativ de competență și înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul.

În motivare, instanța a reținut că este sesizată cu două cereri, principală și reconvențională, având ca obiect stabilirea locuinței minorului, stabilirea unui program de legături personale al pârâtului cu minorul și stabilirea în favoarea minorului a unei pensii de întreținere.

Judecătoria a constatat că reclamanta pârâtă a arătat în cererea principală, înregistrată la data de 28.03.2018 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, că are domiciliul în București, str. x, și reședința în Cluj-Napoca, județul Cluj.

De asemenea, reclamanta pârâtă a depus la dosar un contract de închiriere, din care rezultă că din data de 22.02.2018 a închiriat imobilul situat în Cluj-Napoca, județul Cluj.

Din raportul de anchetă psihosocială întocmit în cauză de către Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria municipiului Cluj-Napoca la adresa de reședință a reclamantei, instanța a reținut că în luna martie 2018 minorul s-a mutat la reședința mamei, astfel că la momentul sesizării instanței se afla în Cluj.

În raport de acestea, instanța a reținut incidența art. 114 C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială și instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Întrucât s-a constat că, la data sesizării instanței, domiciliul minorului, rezultat din conviețuirea părților, era în orașul Cluj-Napoca, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 114 C. proc. civ. "(1) Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

(2) În cazul cererilor privind autorizarea de către instanța de tutelă și de familie a încheierii unor acte juridice, când actul juridic a cărui autorizare se solicită privește un imobil, este, de asemenea, competentă și instanța în a cărei circumscripție teritorială este situat imobilul. În acest caz, instanța de tutelă și de familie care a pronunțat hotărârea va comunica de îndată o copie a acesteia instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința cel ocrotit."

În cauză, Înalta Curte constată că atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea reconvențională au ca obiect stabilirea locuinței minorului, încuviințarea programului de vizitare și stabilirea pensie de întreținere.

Așadar, la stabilirea instanței competente să soluționeze cauza, Înalta Curte va avea în vedere că noțiunea de domiciliu trebuie interpretată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința principală a minorului, menționată în convenția încheiată în procedura divorțului, ci adresa unde locuiește efectiv, pentru ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului pendinte, dând astfel eficiență dreptului lor la apărare.

Din raportul de anchetă psihosocială întocmit în cauză de către Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria municipiului Cluj-Napoca la adresa de reședință a reclamantei situată în Cluj-Napoca, județul Cluj, aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 3 București, Înalta Curte a reținut că în luna martie 2018 minorul s-a mutat la reședința mamei, astfel că la momentul sesizării instanței minorul C. se afla în Cluj.

Față de cele arătate mai sus, având în vedere că minorul avea locuința efectivă în Cluj, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.