ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1698/2019

HOTĂRÂRE

08.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1698/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 februarie 2018 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 14 august 2010, revenirea reclamantei la numele anterior încheierii căsătoriei, stabilirea autorității părintești cu privire la minorii C. și D., în comun, la ambii părinți, stabilirea locuinței minorilor la reședința mamei din Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, precum și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorilor.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 lit. b), art. 379 alin. (1) C. civ. și art. 934 C. proc. civ.

Judecătoria Cluj-Napoca, prin Sentința nr. 6911 din 24 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) și (2) C. proc. civ. de care s-a prevalat reclamanta atunci când a învestit Judecătoria Cluj-Napoca în soluționarea cererii, și nici cele ale art. 1081 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., reclamanta neavând domiciliul în România cu cel puțin un an înainte de înregistrarea cererii de chemare în judecată.

Drept urmare, instanța a făcut aplicarea art. 1072 alin. (2) C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 444 din 30 ianuarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamantă, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că pârâtul nu are nu are domiciliul și nici reședința obișnuită pe teritoriul României, și că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 1079 pct. (5) și nici cele ale art. 1081 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Cu toate acestea, instanța a reținut aplicarea dispozițiilor art. 1070 alin. (1) și (2) C. proc. civ. iar, în temeiul art. 915 alin. (1) C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, în circumscripția căreia își are reședința reclamanta.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin prezentul demers judiciar instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri de divorț și a cererilor accesorii acesteia, ambele părți având domiciliul în străinătate.

În verificarea competenței internaționale în soluționarea pricinii, dispozițiile art. 1081 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. prevăd că procesele purtate între persoane cu domiciliul în străinătate, referitoare la acte sau fapte de stare civilă înregistrate în România, dacă cel puțin una dintre părți este cetățean român, atrag competența de soluționare a cauzei de către instanțele române.

Pentru a determina competența teritorială, în situația în care nici ultima locuință comună a soților, și nici locuința pârâtului nu se află în România, se vor avea în vedere dispozițiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care prevăd că atunci "când pârâtul nu are locuința în țară, iar instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

În consecință, constatând că pârâtul nu are locuința în țară, iar instanțele române sunt competente internațional față de cetățenia română a părților și de încheierea căsătoriei în România, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei în circumscripția căreia își are reședința reclamanta.

Or, reclamanta are stabilită reședința în Cluj-Napoca, astfel cum reiese din cartea de identitate provizorie aflată la dosar nr. x/2018 vol I al Judecătoriei Cluj-Napoca, valabilă până la data de 26 septembrie 2018, sens în care această instanță este competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată având ca obiect divorț.

Față de acestea, constatând că la data sesizării instanței, 7 februarie 2018, reclamanta A. avea locuința în loc. Cluj-Napoca, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei din circumscripția acesteia, și anume Judecătoria Cluj-Napoca.