ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 606/2019

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea de divorț înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 9 iunie 2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu B., desfacerea căsătoriei încheiată la 23 octombrie 2004, din culpa exclusivă a pârâtului; acordarea autorității părintești exclusive asupra copiilor și neacordarea programului de vizită; stabilirea locuinței copiilor la domiciliul reclamantei; obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere a minorilor de la data promovării acțiunii și revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei.

Prin Sentința nr. 3945 din 30 martie 2018, Judecătoria Iași, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect divorț, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

În esență, făcând aplicarea art. 915 C. proc. civ. și constatând că la data formulării cererii, reclamanta locuia în Italia, iar pârâtul nu avea locuința cunoscută, precum și că în speță nu s-a făcut dovada că locuința comună a părților sau a vreuneia dintre ele se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Iași, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă, prin Sentința nr. 594 din 31 ianuarie 2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul instanței competente să-l soluționeze, respectiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a constatat că la data sesizării instanței, pârâtul locuia efectiv în raza teritorială a Judecătoriei Iași, respectiv în satul Glodenii Gândului, comuna Țibănești, județul Iași, unde a fost și ultima locuință comună a soților.

Ca atare, în raport de dispozițiile art. 915 și art. 107 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportate la cele ale art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea care a determinat desesizările reciproce ale instanțelor are ca obiect o cerere de divorț.

Se observă că instanțele aflate în conflict au interpretat diferit prevederile art. 915 C. proc. civ., prin circumstanțiere la domiciliul pârâtului.

Astfel, norma de competență în materia divorțului, reglementată de C. proc. civ. la art. 915 alin. (1), stipulează în sensul că aceasta aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. În teza a doua a menționatului articol se stipulează că în situația în care soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află ultima locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul.

În speță, se constată, potrivit înscrisurilor aflate în dosarul Judecătoriei Iași coroborate cu susținerile părților, că pârâtul locuiește în satul Glodenii-Gândului, comuna Țibănești, județul Iași, fiind plecat sporadic în străinătate.

Acest aspect este întărit și prin ancheta socială nr. 9015 din 22 august 2018 efectuată de Primăria comunei Țibănești, județul Iași, din care reiese că pârâtul B. are domiciliul legal și în fapt în circumscripția Judecătoriei Iași, precum și din întâmpinarea formulată în cauză de pârât.

Pentru toate aceste considerente, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2019.

Procesat de GGC - GV