ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1727/2020

HOTĂRÂRE

22.09.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1727/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 martie 2019 pe rolul Judecătoriei Pașcani, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea pârâtei la numele anterior încheierii căsătoriei (C.), stabilirea autorității părintești asupra minorei D. în favoarea ambilor părinți, stabilirea locuinței minorei la mamă, și stabilirea obligației de întreținere în favoarea minorei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 lit. a) și b), art. 383, art. 397, art. 400, art. 402 C. civ. și art. 453 C. proc. civ.

Judecătoria Pașcani, prin sentința nr. 88 din 23 ianuarie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care nici reclamantul și nici pârâta nu au domiciliul în țară, iar între părți nu a existat un acord expres cu privire la instanța competentă să judece cererea de divorț.

Prin sentința nr. 2372 din 16 iunie 2020, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Pașcani, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că reclamantul locuiește în Franța, însă că pârâta are locuința stabilă în țară, în jud. Iași, comuna Vânători, astfel cum reiese din susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, precum și din cuprinsul anchetei sociale efectuate în cauză, unde s-a consemnat prezența personală a pârâtei la adresa indicată.

Astfel, a constatat că plecarea pârâtei de la domiciliu pentru anumite perioade de timp nu justifică concluzia potrivit căreia aceasta nu ar avea locuința în țară, motiv pentru care în speță sunt aplicabile prevederile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care stabilesc instanța competentă ca fiind cea de la domiciliul pârâtului.

În speță, domiciliul pârâtei B. se află în comuna Vânători, sat Criveni, jud. Iași, ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pașcani.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin prezentul demers judiciar instanța de judecată a fost învestită a se pronunța asupra unei cereri de divorț și a cererilor accesorii acesteia, instanțele aflate în conflict făcând aplicarea fie a alin. (1), fie a alin. (2) a dispozițiilor art. 915 C. proc. civ., acestea apreciind diferit în legătură cu locuința pârâtei.

Astfel, potrivit art. 915 C. proc. civ., "(1) Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. (2) Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București".

În speță, se constată, potrivit înscrisurilor aflate în dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București, coroborate și cu susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, că acesta locuiește în străinătate, fiind plecat la muncă în Franța, în timp ce pârâta este plecată doar ocazional din țară.

Așadar, în cuprinsul referatului de anchetă socială efectuat la locuința părinților pârâtei din jud. Iași, s-a consemnat prezența personală a pârâtei B. la respectiva adresă, ocazie cu care aceasta a menționat că pleacă ocazional la muncă în străinătate, revenind în țară la un interval de 3-4 luni, ultima revenire în țară fiind din luna ianuarie 2020 .

Faptul că pârâta locuiește efectiv la domiciliul părinților acesteia, în România, este confirmat și prin primirea și semnarea personală a citației emisă de Judecătoria Sectorului 5 București pentru termenul din 16 iunie 2020.

Văzând, astfel, că pârâta pleacă doar sporadic la muncă în străinătate, de unde revine la un interval relativ scurt la familia acesteia, în comuna Vânători, unde locuiește împreună părinții și fiica minoră, Înalta Curte constată că pârâta are locuința stabilă în România, viața sa personală desfășurându-se în țară.

În consecință, în speță devin incidente prevederile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care stabilesc competența de soluționare a cererii de divorț în raport de domiciliul pârâtului.

Cum, în speță, locuința pârâtei B. se află, așa cum s-a reținut anterior, în jud. Iași, ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pașcani, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei judecătorii.