ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1789/2019

Asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Secuiesc la data de 12 octombrie 2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei încheiate la data de 30 iulie 2010, pe baza acordului comun al soților sau, în caz contrar, desfacerea din vina comună a soților; încuviințarea reluării de către reclamantă a numelui de familie avut anterior încheierii căsătoriei; stabilirea ca, pe viitor, autoritatea părintească privind pe minorul C. să fie exercitată exclusiv de reclamantă; stabilirea locuinței permanente a minorului la reclamantă, precum și obligarea pârâtului la plata contribuției la creșterea și educarea copilului în raport cu veniturile pe care le realizează.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 218 din 7 martie 2019, Judecătoria Târgu Secuiesc a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

S-a constatat, în esență, prin prisma art. 915 C. proc. civ., că până la momentul pronunțării asupra excepției necompetenței nu a intervenit o înțelegere a părților în sensul avut în vedere de textul de lege.

2.2. Prin Sentința nr. 3465 din 13 mai 2019, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale în soluționarea acțiunii, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența soluționării acțiunii de divorț în favoarea Judecătoriei Târgu Secuiesc. A constatat ivit conflict negativ de competență. A înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

S-a constatat, în esență, prin prisma art. 915 C. proc. civ., că în cauză sunt dovezi în sensul existenței acordului părților pentru soluționarea cererii de divorț de către Judecătoria Târgu Secuiesc, în sensul Deciziei nr. 20/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Acțiunea care a determinat desesizările reciproce ale instanțelor are ca obiect o cerere de divorț, cu element de extraneitate, iar instanțele aflate în conflict au interpretat diferit dispozițiile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., respectiv cele referitoare la acordul părților privind instanța competentă a soluționa cauza.

Astfel, norma de competență în materia divorțului, reglementată de C. proc. civ. la art. 915 alin. (1), stipulează în sensul că aceasta aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. În teza a doua a menționatului articol se prevede că în situația în care soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află ultima locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul.

Totodată, alin. (2) al art. 915 C. proc. civ. prevede că, în situația în care nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România, în lipsa unui asemenea acord cererea de divorț fiind de competența Judecătoriei sectorului 5 București.

Din interpretarea dispozițiilor cuprinse la art. 915 alin. (2) C. proc. civ. reiese că, în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București, a fost instituită o competență care intervine în materia divorțului în lipsa unui acord al părților asupra instanței competente teritorial să judece pricina, în situațiile în care niciunul dintre soți nu mai are locuința în țară.

Or, în cauză, acordul părților ca acțiunea să se judece de către Judecătoria Târgu Secuiesc a intervenit după desesizarea respectivei instanțe, anume după pronunțarea Sentinței civile nr. 218 din 7 martie 2019.

Se observă, că cele două adrese au fost trimise prin poștă electronică la 7 martie 2019, la orele 18:34 și 21,25, după încetarea programului de lucru al instanței, fiind înregistrate cu data de 8 martie 2019. În plus, se constată că respectivele înscrisuri nu poartă semnăturile părților de la care se presupune că provin, fiind trimise de pe adrese de e-mail, iar în ceea ce-l privește pe pârât, adresa expeditorului din înscrisul ce conține acordul nesemnat diferă de cea din înscrisul aflat la dosarului Judecătoriei Târgu Secuiesc pretins trimis de aceeași parte.

În consecință, distinct de faptul că nu există un acord al părților care să fi intervenit până la desesizarea instanței la care s-a depus cererea de divorț, Înalta Curte reține că înscrisurile depuse ulterior cu un conținut ce sugerează un acord de alegere a unei judecătorii în sensul prevăzut de art. 915 alin. (2) C. proc. civ. nu au aptitudinea de a produce acest efect, nefiind asumate prin semnătură de titularii acestui drept de opțiune.

Se au în vedere, în acest sens, și considerentele Deciziei nr. 20 din 24 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 1049/27.12.2016, prin care s-a arătat că interpretarea dispozițiilor art. 915 alin. (2) C. proc. civ. trebuie făcută în sensul că acordul părților în vederea alegerii instanței competente nu poate fi dat în mod tacit, ci doar expres.

Aceasta, în condițiile în care textul de lege în discuție instituie o normă de competență specială care este de strictă interpretare, și care implică o acțiune neechivocă a fiecăreia dintre părți în sensul manifestării acordului de alegere a instanței căreia înțeleg să îi atribuie competența în temeiul art. 915 alin. (2) teza finală C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2019.

GGC - NN