ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1937/2019

HOTĂRÂRE

01.10.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1937/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 11.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 15.05.2003 și transcrise în registrul de stare civilă a Primăriei Bumbești Jiu sub nr. x/19.04.2005, din culpa pârâtului; revenirea la numele avut anterior căsătoriei, respectiv C..

În ședința publică din data de 1.10.2018, reclamanta, prin apărător ales, a depus la dosar precizare la acțiunea introductivă, arătând că, după despărțirea în fapt de pârât, aceasta a avut o relație cu o altă persoană, relație din care a rezultat minora D., solicitând stabilirea domiciliului minorei la domiciliul acesteia. A învederat că, pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, este înregistrată o acțiune de tăgadă paternitate și recunoaștere minor.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 9.07.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și E., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâtul B. nu este tatăl minorei D. și să se dispună a nu fi menționat numele pârâtului la rubrica "tatăl minorului" în registrul stării civile și în certificatul de naștere al minorei, totodată, să se constate că tatăl minorei este pârâtul E. și să se dispună ca autoritatea părintească să se exercite de către reclamantă împreună cu E..

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 13.07.2018, sub nr. x/2018, reclamantul E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și A., să se constate că pârâtul B. nu este tatăl minorei D. și că reclamantul este tatăl minorei, totodată, să se dispună a nu fi menționat numele pârâtului la rubrica "tatăl minorului" în registrul stării civile și în certificatul de naștere al minorei și ca autoritatea părintească să se exercite de către reclamant împreună cu A..

Prin încheierea din ședința publică de la data de 14.03.2018 în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția conexității invocată din oficiu și a dispus conexarea acestei cauze la Dosarul nr. x/2018, față de strânsa legătură între cele două cauze și în temeiul dispozițiilor art. 139 din C. proc. civ.

Prin încheierea din ședința publică de la data de 14.03.2018 în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția conexității invocată din oficiu și a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul nr. x/2018, față de strânsa legătură între cele două cauze și în temeiul dispozițiilor art. 139 din C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 4515/24.06.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, în baza art. 915 din C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect divorț, privind pe reclamanta A. și pe pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.

În motivarea sentinței, s-a reținut că nici reclamanta A. și nici pârâtul B. nu au locuința în țară.

Părțile s-au căsătorit în anul 2003 în Bosnia, unde au locuit, după cum a susținut și reclamanta, neexistând dovezi în sensul că părțile ar fi avut domiciliul comun în România.

Reclamanta a indicat în acțiune domiciliul în Norvegia, așa cum rezultă din contractul de închiriere a locuinței, anexat cererii de divorț, contract încheiat în anul 2017.

Mai mult, în Dosarul nr. x/2018, conexat prezentei cauze, chiar reclamanta A. a motivat că relațiile de căsătorie cu pârâtul B. au încetat în anul 2011, an în care s-a stabilit în Italia, așa cum rezultă din cartea de identitate depusă, iar din anul 2013 s-a stabilit în Oslo, Norvegia, fără ca pârâtul B. să o urmeze.

În aceste condiții, sunt incidente dispozițiile art. 915 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa acestuia acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5."

Pe acest temei, în speță, în lipsa unui acord între cei doi, care ar fi atras competența Judecătoriei Târgu Jiu, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5.

Prin Sentința nr. 5891/9.09.2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă, a dispus următoarele:

A disjuns cererile privind tăgada paternității și stabilirea paternității ce fac obiectul dosarelor conexate nr. x/2018 și nr. y/2018

A admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 București în soluționarea acestora și, în consecință, a declinat competența soluționării cererilor conexate în favoarea Judecătoriei Târgu-Jiu.

A constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat de îndată cauza spre soluționarea conflictului negativ de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A disjuns cererea completatoare din cadrul Dosarului de divorț (nr. x/2018) formulată de reclamanta A. referitoare la stabilirea domiciliului, autorității părintești asupra minorului și obligația de întreținere, dispunând formarea unui dosar separat, în care reclamanta păstrează această calitate, pârât fiind B..

În motivarea sentinței, Judecătoria sectorului 5 București a reținut că, ca urmare a conexărilor și a declinării cauzei având ca obiect desfacerea căsătoriei și situația minorei, a fost învestită cu următoarele cereri: desfacerea căsătoriei părților, cu completarea ulterioară referitoare la luarea măsurilor necesare în privința minorei născute în timpul căsătoriei și două cereri distincte, conexate, având ca obiect tăgăduirea paternității și stabilirea paternității aceleiași minore, născute în timpul căsătoriei.

Analizând excepția necompetenței sale teritoriale pentru soluționarea cererilor conexe (Dosarele nr. x/2018, având ca obiect tăgadă paternitate, și nr. x/318/2018, având ca obiect tăgadă paternitate, stabilire paternitate), instanța a reținut următoarele:

În primul rând, măsurile conexării celor două cauze ce privesc filiația copilului cu paternitatea prezumată legal față de soțul mamei la cererea privind desfacerea căsătoriei nu întrunesc cerința asigurării unei "bune judecăți", necesară conform art. 139 din C. proc. civ., cel puțin pentru faptul că măsurile referitoare la exercițiul drepturilor și obligațiilor părintești nu pot fi luate decât ulterior stabilirii cu certitudine a filiației față de tatăl biologic. Acest raționament a făcut necesară disjungerea cauzelor conexate și restituirea lor instanței care a fost inițial investită, ca o consecință a admiterii excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 București.

Referitor la necompetența sa teritorială pentru soluționarea acestor cauze, instanța a reținut că Judecătoria Târgu Jiu a declinat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București competența soluționării cererii de divorț, în considerarea elementului de extraneitate pe care îl prezintă litigiul (nici reclamanta, nici pârâtul nu locuiesc în România și nu există un acord al părților pentru alegerea unei instanțe române) și a prevederilor art. 915 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.

Regulile de competență anterior reproduse privesc exclusiv cererea de divorț, nu și cererile înregistrate distinct, referitoare la stabilirea filiației minorului rezultat din căsătorie.

Ca urmare, Judecătoria sectorului 5 București este competentă să soluționeze exclusiv cererea de divorț (cu completarea ulterioară referitoare la situația juridică a minorului rezultat în timpul căsătoriei), iar nu și pentru soluționarea cererilor având ca obiect tăgăduirea urmată de stabilirea paternității aceluiași copil, pentru judecarea cărora sunt incidente dispozițiile art. 114 din C. proc. civ.

Pe acest temei, instanța de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită este Judecătoria Târgu Jiu, în favoarea căreia Judecătoria sectorului 5 București a declinat competența soluționării cauzelor conexate.

Întrucât Judecătoria Târgu Jiu a apreciat, la rândul său, că nu este competentă a soluționa cele două acțiuni conexate, în temeiul art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. Judecătoria sectorului 5 București a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat de îndată cauza Înaltei Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia, în temeiul art. 135 alin. (1) din același act normativ.

Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 octombrie 2019, fiind fixat termen pentru soluționare la 5 mai 2019.

Înalta Curte, învestită în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., constată inexistența unui conflict negativ de competență, pentru considerentele care succed:

Judecătoria Târgu Jiu, sesizată de către reclamanta A. cu cererea de desfacere a căsătoriei încheiate cu pârâtul B. în Dosarul nr. x/2018, a dispus conexarea la acest dosar și a două cereri anterior conexate la aceeași judecătorie, având ca obiect tăgada paternității - Dosar nr. x/2018, respectiv stabilirea paternității - Dosar nr. x/2018, în care figurează ca parte, alături de reclamanta și pârâtul din Dosarul nr. x/2018, și pârâtul-reclamant E., tatăl biologic al minorei născute în timpul căsătoriei soților F. și care este menționat, de altfel, ca tată în certificatul de naștere al minorei.

Constatând că nu este competentă să soluționeze cererea de divorț, Judecătoria Târgu Jiu a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Judecătoria sectorului 5 București a constatat că este competentă să soluționeze cererea de desfacere a căsătoriei, dar a disjuns cererile privind tăgada paternității din Dosarul nr. x/2018, respectiv stabilirea paternității din Dosarul nr. x/2018 și a declinat competența de soluționare a acestora în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

În acest context, Înalta Curte constată că nu există o dezînvestire reciprocă între Judecătoria Târgu Jiu și Judecătoria sectorului 5 București, în sensul art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., ce prevede în mod expres că există conflictul de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, prin raportare, însă, și la prevederile art. 139 din C. proc. civ. referitoare la conexitate.

Admiterea excepției conexității, în condițiile art. 139 alin. (2) din C. proc. civ., conduce la conexarea cauzelor în privința cărora s-a apreciat că se impune soluționarea împreună pentru asigurarea unei bune judecăți, instanța la care se face conexarea fiind stabilită, după caz, conform alin. (3) sau 4 ale aceluiași art. 139.

Prorogarea legală de competență presupune nu numai că instanța la care se face conexarea urmează a soluționa toate cererile conexe, dar și faptul că eventuala dezînvestire de soluționarea cauzei, prin admiterea excepției necompetenței, are loc doar în raport de competența de judecare a acelei cereri, dintre cererile conexe, în considerarea căreia a fost determinată instanța la care s-a făcut conexarea, neavând relevanță competența de soluționare a celorlalte cereri.

Pe cale de consecință, și dezînvestirea reciprocă de soluționarea cauzei are loc în aceleași condiții, ceea ce înseamnă că un conflict negativ de competență există numai în ipoteza declinării reciproce a competenței de soluționare a cererii în considerarea căreia a fost determinată instanța la care s-a făcut conexarea.

Această ipoteză nu este întrunită în speță, în condițiile în care, după cum s-a arătat anterior, cererile înregistrate separat au fost conexate în Dosarul nr. x/2018 având ca obiect desfacerea căsătoriei, iar, în timp ce Judecătoria Târgu Jiu a apreciat că nu este competentă să soluționeze divorțul, Judecătoria sectorului 5 București, dimpotrivă, a reținut această cerere spre competentă soluționare.

Drept urmare, în absența unei dezînvestiri reciproce în considerarea cererii de desfacere a căsătoriei în situația din speță, nu se poate reține existența unui conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 din C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte va constata inexistența în cauză a conflictului negativ de competență.

După cum s-a arătat deja, Judecătoria sectorului 5 București a declinat competența soluționării cererilor privind tăgada paternității și stabilirea paternității după ce a procedat la disjungerea lor de cererea de divorț.

În cadrul procesual de față, Înalta Curte nu poate proceda la controlul judiciar al măsurii disjungerii cererilor și nici al declinării competenței în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu (de altfel, hotărârea de declinare nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit art. 123 alin. (3) din C. proc. civ.).

În aceste condiții, dezînvestirea Judecătoriei sectorului 5 București de soluționare a celor două cereri urmează a-și produce efectele, în sensul că acestea vor fi reînregistrate la Judecătoria Târgu Jiu. Această operațiune va avea loc sub nr. x/2018, din moment ce Judecătoria sectorului 5 București nu a procedat și la disjungerea celor două cereri, conexate în Dosarul nr. x/2018 la Judecătoria Târgu Jiu.

În acest sens, Înalta Curte va trimite pe cale administrativă cererile conexate sub nr. x/2018, spre soluționare, la Judecătoria Târgu Jiu.