ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2435/2019

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat la data de 19.02.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în calitate de reprezentant legal al minorului B., a chemat în judecată pe pârâții C. și Unitatea Administrativ Teritorială Râmnicu Sărat, solicitând să se constate, în temeiul prevederilor art. 429 și art. 431 din C. fam., că este cu neputință ca pârâtul C. să fie tatăl minorului B. și să se dispună obligarea Unității Administrativ Teritoriale Râmnicu Sărat să procedeze la rectificarea numelui minorului, în sensul radierii numelui pârâtului la rubrica tată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din 26.08.2000 și s-a despărțit în fapt de acesta din luna septembrie 2017, că a intrat în relații de concubinaj cu un alt bărbat, relații de concubinaj din care s-a născut minorul B.

Prin Sentința civilă nr. 1014/2019 din 28 iunie 2019, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că norma stabilită prin art. 114 alin. (1) C. proc. civ. este de ordine publică, părțile neputând să o înlăture, astfel încât competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Gura Humorului, ca instanță în circumscripția căreia se află domiciliul minorului.

Învestită prin declinare, Judecătoria Gura Humorului, prin Sentința civilă nr. 1213/2019 din 08.11.2019, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în ceea ce privește competența de soluționare a acțiunilor în tăgada paternității, aceasta este prevăzută de art. 107 din C. proc. civ., normă care reglementează o competență teritorială de ordine privată care nu poate fi invocată, din oficiu, de către instanță, ci numai de către pârât, prin întâmpinare.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, în considerarea argumentelor ce succed:

Conform dispozițiilor art. 414 din C. civ., paternitatea prezumată a copilului conceput sau născut în timpul căsătoriei poate fi tăgăduită dacă este cu neputință ca soțul (fostul soț) mamei să fie tatăl copilului. De asemenea, răsturnarea prezumției de paternitate poate fi realizată numai pe cale de acțiune.

Legiuitorul a reglementat distinct competența teritorială în materia cererilor referitoare la filiație, prin art. 113 alin. (1) C. proc. civ., stabilind că în acest caz, reclamantul se poate adresa fie instanței de la domiciliul pârâtului, cât și celei de la domiciliul reclamantului. Intră în această categorie cererile denumite generic în C. civ. "acțiuni privind filiația", reglementate de dispozițiile art. 421 - 449 C. civ., inclusiv cea privitoare la tăgadă paternității.

Pe de altă parte, atât art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cât și art. 114 din C. proc. civ. se referă la cereri date în competența instanței de tutelă și de familie, însă au ipoteze diferite de aplicare. Astfel, cererile privitoare la stabilirea filiației, inclusiv cele privitoare la tăgada paternității, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, așa cum, în mod greșit, a reținut Judecătoria Râmnicu Sărat, ci interesează starea persoanei.

În cauza de față, reclamanta a sesizat Judecătoria Râmnicu Sărat cu o cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 429 și art. 431 C. civ., prin care a solicitat să se constate că minorul B. nu poate fi fiul pârâtului C. și, pe cale de consecință, să se procedeze la rectificarea numelui minorului, în sensul radierii numelui pârâtului la rubrica tată.

Se reține, așadar, că față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv tăgadă paternitate, acesteia nu-i sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 din C. proc. civ., mai este competentă instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Totodată, art. 129 C. proc. civ. reglementează excepțiile de necompetență, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Se observă însă că, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, tăgadă paternitate, nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o competență teritorială alternativă.

Se rețin, de asemenea, și prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Ca atare, în cauză devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, se reține că pârâtul C. nu a depus întâmpinare și nici nu a fost prezent la primul termen de judecată la care instanța a invocat excepția necompetenței teritoriale și a rămas în pronunțare asupra acestei chestiuni, iar Autoritatea tutelară a Unității Administrativ Teritoriale Râmnicu Sărat deși a formulat întâmpinare, nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Așadar, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Râmnicu Sărat, în fața căreia nu a fost invocată, în condițiile legii, excepția necompetenței teritoriale, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea acesteia.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul C. și Autoritatea tutelară a Unității Administrativ Teritoriale Râmnicu Sărat, având ca obiect "tăgadă paternitate", în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul C. și Autoritatea tutelară a Unității Administrativ Teritoriale Râmnicu Sărat, având ca obiect "tăgadă paternitate", în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - NN