ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1837/2025

HOTĂRÂRE

22.10.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1837/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2024 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E., stabilirea paternității minorului F., față de G., persoană decedată la 08.03.2024.

În motivarea cererii a arătat, în esență, reclamanta că a locuit împreună cu G. în mun. Timișoara și că a avut cu acesta o relație de concubinaj.

Reclamanta a mai solicitat să se constate că numitul G. este tatăl minorului, să se dispună ca minorul să poarte numele acestuia, să se dispună modificarea actelor de stare civilă, să se stabilească locuința minorului la domiciliul reclamantei și să se dispună exercitarea exclusivă a autorității părintești de către reclamantă.

În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 424 și 426 C. civ.

Judecătoria Motru, prin sentința civilă nr. 399 din 10 martie 2025, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., și a stabilit competența de soluționare a cauzei în raport cu locuința minorului, despre care a reținut că s-ar afla în Timișoara.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 1713 din 08 iulie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Motru, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând din oficiu judecata cauzei, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Timișoara a reținut că reclamanta a învestit instanțele cu o cerere privitoare la stabilirea filiației, care, potrivit art. 94 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 113 alin. (1) C. proc. civ., reglementează o competența teritorială alternativă, fie în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, fie a instanței de la domiciliul reclamantului.

Astfel, luând act de faptul că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Motru, în a cărei circumscripție își au domiciliul pârâții, instanța a apreciat că Judecătoria Motru rămâne competentă să judece prezenta cauză.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie acțiunea în stabilirea paternității minorului F., formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D. și E..

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor procedurale în materia competenței teritoriale în litigiile având ca obiect stabilirea paternității.

Astfel, Judecătoria Motru a apreciat ca fiind incidente speței dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care instituie, în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea persoanei fizice, o competență exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, în timp ce Judecătoria Timișoara a reținut incidența prevederilor art. 107 coroborate cu art. 113 alin. (1) pct. 1 Cod procedură, respectiv o competență alternativă în legătură cu cererile privitoare la stabilirea filiației, fie la domiciliul reclamantului, fie la cel a pârâților, în funcție de opțiunea personală a persoanei care a introdus acțiunea pe rolul instanțelor.

Având în vedere natura juridică a acțiunii pendinte, prin care se urmărește stabilirea filiației minorului F. precum și prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente (...) instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, competența este alternativă, între instanța de la domiciliul pârâților și instanța de la domiciliul reclamantei.

Așadar, chiar dacă atât art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., cât și art. 114 din C. proc. civ. se referă la cereri date în competența instanței de tutelă și de familie, acestea vizează ipoteze diferite de aplicare; astfel, cererile privitoare la filiație, inclusiv cele privitoare la stabilirea paternității, nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice.

Prin urmare, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, respectiv acțiune în stabilirea paternității, nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci o competență teritorială alternativă, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În atare situație, devin incidente și prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, și dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, se reține că pârâții C., B., D. și E., deși au depus întâmpinări, nu au invocat prin acestea excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Motru.

Prin urmare, având în vedere că, în cauză, este incidentă o normă de competență teritorială relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârâți în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În acest context, cum pârâții nu au invocat excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinarea depusă, în termen legal, iar la prima zi de înfățișare la care au fost legal citați aceștia s-au prezentat însă nu au invocat nici la acel moment necompetența instanței, Înalta Curte reține că a fost stabilită în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Motru, ca instanță competentă în raport cu domiciliul pârâților.

Astfel, Judecătoria Motru nu mai putea să dispună, din oficiu, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței competente alternativ, respectiv cea de la domiciliul reclamantei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în favoarea Judecătoriei Motru.