ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1267/2025

Ședința publică din data de 5 iunie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:

Prin cererea de chemare în judecată, având ca obiect tăgada paternității, înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.09.2023 sub numărul x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că pârâtul nu este tatăl biologic al minorului C. și să se dispună radierea pârâtului din certificatul de naștere

Prin sentința civilă nr. 1798 din 12 noiembrie 2024, pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr. x/2023, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta A., având ca obiect tăgada paternității, în favoarea Judecătoriei Huși. În motivare, instanța a reținut că, în cauzele având ca obiect tăgada paternității, dispozițiile art. 107 din C. proc. civ. reglementează o competență teritorială exclusivă, iar având în vedere că domiciliul pârâtului se află în circumscripția Judecătoriei Huși, această instanță este competentă să soluționeze cererea.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 399 din 8 aprilie 2025, pronunțată de Judecătoria Huși în dosarul nr. x/2025, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești. Instanța a reținut că, potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., în materia cererilor privind filiația, reclamantul are alegerea între instanța de la domiciliul pârâtului și cea de la domiciliul propriu. În speță, cererea putea fi introdusă și la instanța domiciliului reclamantei, respectiv Judecătoria Onești, unde acțiunea fusese formulată inițial.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Huși a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Onești.

În stabilirea competenței teritoriale, Înalta Curte reține că cele două instanțe aflate în conflict de competentă au avut abordări diferite privind interpretarea normelor aplicabile în materia acțiunilor de tăgadă a paternității.

Astfel, Judecătoria Onești a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 107 din C. proc. civ., este incidentă o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței domiciliului pârâtului, în timp ce Judecătoria Huși a considerat că, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., competența teritorială este alternativă, reclamantul având opțiunea între instanța de la domiciliul său și cea a pârâtului.

Conform dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța domiciliului reclamantului în cererile privitoare la stabilirea filiației".

În mod corelativ, art. 116 C. proc. civ. stabilește că, atunci când cererea poate fi introdusă la mai multe instanțe deopotrivă competente, alegerea aparține reclamantului.

În speță, Înalta Curte constată că reclamanta a exercitat inițial opțiunea sa, sesizând Judecătoria Onești, instanță corespunzătoare domiciliului său. Declinarea succesivă a competenței între Judecătoria Onești și Judecătoria Huși a generat conflictul negativ de competență prezent.

Înalta Curte subliniază că acțiunea de tăgadă a paternității este o cerere privitoare la filiație, reglementată expres de art. 421-449 C. civ., iar competența teritorială alternativă pentru aceste cauze urmărește tocmai facilitarea accesului la justiție, protejarea interesului superior al minorului, precum și soluționarea rapidă și eficientă a cauzei, evitând formalismul excesiv.

Prin urmare, Judecătoria Huși a realizat o aplicare corectă a normelor procedurale incidente, apreciind că acțiunea nu este supusă unei competențe exclusive, ci uneia alternative. Astfel, reclamanta a exercitat legitim dreptul de opțiune prevăzut de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ. (care reglementează competența exclusivă în materie de tutelă și familie), întrucât acțiunea de tăgadă a paternității intră în categoria distinctă a cererilor de filiație.

Totodată, nu sunt incidente nici prevederile art. 108 C. proc. civ. (referitoare la domiciliul necunoscut al pârâtului), în condițiile în care situația faptică privind domiciliul părților este clar stabilită.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1, art. 116 și art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Onești este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza cu care a fost sesizată inițial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2025.