ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1974/2025

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rădăuți, în data de 23.09.2024 sub nr. x/2024, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta B. solicitând instanței desființarea transcrierii nașterii minorului C. transcriere efectuată la Primăria Urecheni, județul Neamț de către pârâtă, fără acordul său.

Prin sentința civilă nr. 377/24.02.2025 pronunțată de Judecătoria Rădăuți a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț, reținându-se, în esență, că este incidentă regula de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ., iar pârâta domiciliază în Comuna Urecheni, județul Neamț, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei Târgu Neamț. S-a mai reținut că acestei instanței îi aparține competența și pentru că s-a solicitat desființarea transcrierii nașterii copilului părților, transcriere care s-a efectuat de către Primăria Comunei Urecheni.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Neamț, prin sentința civilă nr. 881/23.06.2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Rădăuți. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării.

Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 41 și 57 alin. (1) din Legea nr. 119/1996, competența de soluționare fiind stabilită de legiuitor în funcție de domiciliul/sediul persoanei care sesizează instanța, în cauză această persoană fiind reclamantul care are domiciliul în comuna Marginea, județul Suceava, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Rădăuți.

Prin încheierea nr. 1384/25.09.2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a conflictului negativ de competență în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Rădăuți și Judecătoria Târgu Neamț și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la norma de drept incidentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Rădăuți a reținut că este incidentă regula de drept comun din cuprinsul art. 107 C. proc. civ., iar față de domiciliul pârâtei și de sediul instituției care a efectuat transcrierea certificatului de naștere, a apreciat că este competentă Judecătoria Târgu Neamț, ca instanță de la domiciliul pârâtei și de la sediul instituției pârâte.

Judecătoria Târgu Neamț a apreciat că pretențiile reclamantului se circumscriu dispozițiilor speciale ale art. 57 alin. (1) din Legea nr. 119/1996 care stabilesc o competență exclusivă în funcție de domiciliul/sediul persoanei care sesizează instanța, iar în speță reclamantul avea la data sesizării instanței domiciliul în circumscripția Judecătoriei Rădăuți.

Având în vedere că cererea dedusă judecății vizează anularea transcrierii în limba română a certificatului de naștere al minorului, Înalta Curte reține că această cerere intră în domeniul de reglementare al Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă.

Potrivit art. 41 alin. (1) din Legea 119/1996 "Actele de stare civilă ale cetățenilor români, întocmite de autoritățile străine, au putere doveditoare în țară numai dacă sunt transcrise în registrele de stare civilă române."

De asemenea, art. 57 din același act normativ stipulează că " (1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive.

(2) În cazul anulării, completării și modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței judecătorești se face de către persoana interesată, de primăria unității administrativ-teritoriale, de serviciile publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și/sau de primăria unității administrativ-teritoriale ori de alte instituții abilitate, precum și a concluziilor procurorului. (...)"

Așadar, printr-o normă expresă, cuprinsă în legea specială aplicabilă raportului juridic dedus judecății, legiuitorul a stabilit competența de soluționare a cauzelor având ca obiect anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială se află domiciliul persoanei interesate, respectiv sediul structurii de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor care sesizează instanța de judecată.

Ca atare, în raport de criteriul legal de atribuire circumscris titularului cererii, determinant în stabilirea competenței teritoriale este domiciliul sau sediul solicitantului care formulează cererea de anulare, completare sau modificare a actului de stare civilă, nu domiciliul pârâtei.

Totodată, se reține că, în cazul proceselor referitoare la persoane, competența de soluționare este exclusivă și absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie.

De asemenea, potrivit art. 129 pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, excepția necompetenței putând fi invocată în acest caz chiar de instanță din oficiu.

Întrucât, în speță, reclamantul este persoana interesată, în accepțiunea normei speciale stipulate în art. 57 alin. (2), care instituie o competență teritorială exclusivă, această parte având la data sesizării instanței de judecată domiciliul în Comuna Marginea, jud. Suceava, competența teritorială pentru judecarea cauzei aparține Judecătoriei Rădăuți, ca instanță în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți, ca instanță în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuți.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 noiembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.