ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 376/2021

Ședința publică din data de 17 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin, la data de 11 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte în ceea ce îl privește pe minorul C., stabilirea locuinței minorului la reclamantă, obligarea pârâtului să contribuie lunar la cheltuielile de creștere și educare ale minorului în raport cu veniturile pe care le obține, precum și revenirea, de către reclamantă, la numele purtat anterior căsătoriei, acela de "D.", cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 807 din 06 august 2020, Judecătoria Măcin a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Neamț.

În considerentele hotărârii, această instanță a reținut că reclamanta a învederat, la primul termen de judecată, că ultimul domiciliu comun al părților a fost stabilit în comuna Petricani, județul Neamț, localitate în care pârâtul își are în continuare domiciliul, devenind aplicabile dispozițiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Târgu Neamț, prin sentința civilă nr. 1364 din 11 noiembrie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat cauza având ca obiect divorț, în favoarea Judecătoriei Măcin, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența, în cauză, a dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., arătând că noțiunea de "locuință comună" reprezintă adresa la care soții au locuit efectiv împreună, iar dovada locuinței comune se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă.

În cauză, potrivit susținerilor reclamantei din ședința publică din data de 11 noiembrie 2020, după încheierea căsătoriei, cei doi soți au locuit în Italia, unde pârâtul se află și în prezent. Din constatările anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtului, a rezultat că pârâtul figurează în evidențele autorităților române ca având domiciliul în județul Neamț, însă nu deține o locuință pe raza comunei Petricani, fiind plecat la lucru în Italia de aproximativ 7 ani, iar din discuțiile purtate de reprezentanții autorității tutelare cu mama pârâtului, a reieșit că cei doi nu păstrează legătura, vorbind foarte rar la telefon.

Potrivit anchetei sociale efectuate la locuința reclamantei a rezultat că cei doi soți au locuit o perioadă în Italia, apoi reclamanta a plecat din Italia împreună cu minorul, în prezent, reclamanta locuind cu chirie în comuna Turcoaia, strada x, nr. 3, județul Tulcea.

Conchizând, instanța a constatat că ultimul loc în care cei doi soți au conviețuit a fost în Italia, cei doi soți neavând o locuință comună în România, sens în care sunt incidente dispozițiile ultimei teze a alin. (1) al art. 915 din C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de divorț aparținând judecătoriei unde reclamantul își are locuința, respectiv Judecătoriei Măcin.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl constituie cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Măcin, la data de 11 februarie 2020, sub nr. x/2020, prin care reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului, exercitarea autorității părintești de către un singur părinte în ceea ce îl privește pe minorul C., stabilirea locuinței minorului la reclamantă, obligarea pârâtului să contribuie lunar la cheltuielile de creștere și educare ale minorului în raport cu veniturile pe care le obține, precum și revenirea la numele purtat anterior căsătoriei.

În stabilirea competenței de soluționare a litigiului, atât Judecătoria Măcin, cât și Judecătoria Târgu Neamț, aflate în conflict, s-au raport la dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ., însă aspectul care a generat ivirea conflictului negativ de competență îl reprezintă aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la locuința părților.

Astfel, Judecătoria Măcin a reținut că, potrivit susținerilor reclamantei de la primul termen de judecată, ultimul domiciliu comun al soților a fost în comuna Petricani, județul Neamț, localitate în care pârâtul își are în continuare domiciliul, asa cum rezultă din cererea de chemare în judecată.

Judecătoria Târgu Neamț a reținut, însă, raportându-se la constatările anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtului, că soțul pârât, deși are domiciliul în județul Neamț, locuiește, din anul 2016, în Italia, iar din ancheta socială efectuată la locuința reclamantei rezultă că soții au locuit o perioadă în Italia, iar, în prezent, aceasta locuiește împreună cu minorul, în comuna Turcoaia, strada x, nr. 34, județ Tulcea.

În cauză, având în vedere că ultima locuință comună a soților și locuința pârâtului nu se află în România, sunt incidente dispozițiile art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., care prevăd că atunci "când pârâtul nu are locuința în țară, iar instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul".

Or, reclamanta locuiește în comuna Turcoaia, strada x, nr. 34, județ Tulcea, astfel cum rezultă din cuprinsul anchetei sociale aflată la dosarul Judecătoriei Târgu Neamț.

Pentru aceste considerente, având în vedere circumstanțele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. și cu Autoritatea Tutelară Direcția de Asistență Socială Turcoaia, având ca obiect "divorț", în favoarea Judecătoriei Măcin, în a cărei circumscripție teritorială se află locuința reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. și cu Autoritatea Tutelară Direcția de Asistență Socială Turcoaia, având ca obiect "divorț", în favoarea Judecătoriei Măcin.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2021.