ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 375/2026

Ședința publică din data de 26 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului de competență, reține următoarele:

I. Obiectul cererii de ordonanță președințială

Prin cererea înregistrată la 10 octombrie 2025 la Judecătoria Moinești cu dosar nr. x/2025, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca pe cale de ordonanță președințială, să se stabilească provizoriu locuința minorului C. la domiciliul reclamantei, exercitarea provizorie a autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă și pârâtul să fie obligat la plata unei pensii de întreținere.

La termenul din 4 noiembrie 2025, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1 Prin sentința civilă nr. 1844 din 11 noiembrie 2025, Judecătoria Moinești a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara, prin raportare la dispozițiile art. 998 coroborate cu art. 920 din C. proc. civ., în funcție de instanța competentă să soluționeze fondul litigiului – divorț, constatând în acest sens că pe rolul Judecătoriei Timișoara sunt înregistrate dosarele nr. x/2025 și nr. y/2025

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința civilă nr. 2709 din 18 decembrie 2025, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești, secția civilă prin raportare la dispozițiile art. 114 din C. proc. civ.

Această instanță a reținut că norma specială prevăzută de art. 920 din același cod nu este incidentă pentru că dosarele având ca obiect divorț se află pe rolul Judecătoriei Timișoara, în procedura de regularizare, astfel că această instanță nu a procedat la verificarea și stabilirea competenței sale. Ca atare, a statuat că, până la stabilirea competenței în dosarele de divorț, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., sens în care a indicat decizia nr. 1730 din 19 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, cu titlu de practică judiciară.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Timișoara a suspendat judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

III. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Timișoara, pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 998 din C. proc. civ., "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului".

Sub acest aspect, se mai reține că, potrivit art. 920 din C. proc. civ., "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului (de divorț), prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Așadar, se constată că, în procedura divorțului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obișnuit ar intra în competența instanței de tutelă, potrivit art. 114 din C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 din același act normativ, care se va aplica cu prioritate, ca normă specială.

Date fiind aceste prevederi, în ceea ce privește ordonanța președințială, competența de soluționare este aceeași cu cea determinată pentru examinarea cauzei pe fond. Determinarea acestei competențe poate fi făcută în abstract de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale, în situația în care cererea privind fondul dreptului nu este înregistrată pe rolul instanțelor sau când procesul asupra fondului nu a ajuns încă la momentul verificării competenței ori în concret de către instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului, atunci când s-a parcurs etapa verificării competenței conform art. 131 din C. proc. civ.

De asemenea, dispozițiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează competența teritorială în materia divorțului astfel: "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul."

Referitor la fondul dreptului, din verificările efectuate în sistemul de evidență informatizată al instanțelor, rezultă că, la 16 octombrie 2025, acțiunea având ca obiect divorț, promovată de reclamanta A., a fost înregistrată cu nr. x/2025 pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, iar la 21 octombrie 2025, acțiunea având ca obiect divorț, promovată de reclamantul B., a fost înregistrată cu nr. x/2025 pe rolul Judecătoriei Timișoara, secția a II-a civilă, cauzele fiind în etapa de regularizare, fără a fi acordat termen de judecată pentru soluționare.

Determinând în abstract competența instanței de fond, raportat la împrejurarea că instanța învestită efectiv cu soluționarea fondului nu a parcurs etapa de verificare a competenței potrivit art. 131 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că Judecătoria Timișoara este instanța în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, fiind competentă să soluționeze divorțul în conformitate cu art. 915 teza I din același act normativ.

Având în vedere aceste circumstanțe, se constată că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere de ordonanță președințială este cea competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, respectiv, Judecătoria Timișoara, neavând relevanță împrejurarea că, la data sesizării instanței, minorul locuia în localitatea Dărmănești, județul Bacău.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., competența de soluționare va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2026.