ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 377/2026

HOTĂRÂRE

26.02.2026

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 377/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 26 februarie 2026

Deliberând, asupra conflictului de competență reține următoarele:

I. Obiectul cererii de ordonanță președințială

La 15 septembrie 2025, pe rolul Judecătoriei Vânju Mare a fost înregistrat dosarul nr. x/2025, având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B., prin care s-a solicitat pe calea ordonanței președințiale să se dispună:

- în principal, să se stabilească locuința minorului C. la reclamantă până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Judecătoriei Vânju-Mare având ca obiect divorț și autoritatea părintească cu privire la acest minor să fie exercitată în mod exclusiv de către reclamantă.

- în subsidiar, în măsura în care instanța nu admite exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către reclamantă, să dispună suplinirea consimțământul pârâtului, necesar în vederea efectuării formalităților și a depunerii dosarului pentru acordarea alocației de stat pentru minor, precum și încasarea alocației de stat de către mamă (reclamantă) în beneficiul minorului C.;

În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 997 și art. 999 alin. (2) și următoarele din C. proc. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1 Prin sentința civilă 2163 din 25 noiembrie 2025, Judecătoria Vânju Mare a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara prin raportare la natura cererii, apreciind că aceasta privește ocrotirea persoanei fizice minore. În consecință, au fost considerate incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 106 alin. (1), art. 265, art. 486, art. 496, art. 497 și art. 504 din C. civ., reținându-se că cererile de acest tip sunt de competența instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, respectiv minorul. Cum din ancheta psihosocială a rezultat că, la data introducerii cererii, minorul locuia în fapt, în mod statornic, împreună cu mama sa, în localitatea Șandra, județul Timiș, instanța a apreciat că domiciliul efectiv al minorului se afla în circumscripția Judecătoriei Timișoara.

2.2 Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, prin sentința civilă nr. 2699 din 17 decembrie 2025, Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vânju Mare, reținând că nu este incidentă norma de competență prevăzută de art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., ci potrivit normei speciale din art. 920 coroborată cu art. 998 din același cod, întrucât măsurile solicitate au fost cerute pe calea ordonanței președințiale în timpul procesului de divorț dintre aceleași părți. S-a reținut că pe rolul Judecătoriei Vânju Mare se află dosarul de divorț nr. x/2023, instanță care și-a verificat deja competența, iar competența de a soluționa cererile provizorii privind locuința minorului, autoritatea părintească și aspectele conexe revin în competența instanței învestite cu divorțul, chiar dacă minorul s-a născut ulterior introducerii acțiunii.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Timișoara a suspendat judecata și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

III. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Vânju Mare, pentru următoarele considerente:

Conform prevederilor art. 998 din C. proc. civ., "Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului".

Sub acest aspect, se mai reține că, potrivit art. 920 din C. proc. civ., "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului (de divorț), prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Așadar, se constată că, în procedura divorțului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obișnuit ar intra în competența instanței de tutelă, potrivit art. 114 din C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 din același act normativ, care se va aplica cu prioritate, ca normă specială.

Date fiind aceste prevederi, în ceea ce privește ordonanța președințială, competența de soluționare este aceeași cu cea determinată pentru examinarea cauzei pe fond. Determinarea acestei competențe poate fi făcută în abstract de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale, în situația în care cererea privind fondul dreptului nu este înregistrată pe rolul instanțelor sau când procesul asupra fondului nu a ajuns încă la momentul verificării competenței ori în concret de către instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului, atunci când s-a parcurs etapa verificării competenței conform art. 131 din C. proc. civ.

De asemenea, dispozițiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează competența teritorială în materia divorțului astfel: "Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul."

Referitor la fondul dreptului, din verificările efectuate în sistemul de evidență informatizată al instanțelor, rezultă că, la 11 ianuarie 2023, acțiunea având ca obiect divorț, promovată de reclamantul B., a fost înregistrată cu nr. x/2023 pe rolul Judecătoriei Vânju Mare, care prin încheierea din 13 martie 2024 s-a declarat competentă să soluționeze cauza, raportat la prevederile art. 915 din C. proc. civ.

Fiind determinată în concret competența instanței de fond, raportat la împrejurarea că instanța învestită efectiv cu soluționarea fondului a parcurs etapa de verificare a competenței potrivit art. 131 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că Judecătoria Timișoara este instanța este instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere de ordonanță președințială în aplicarea prevederilor art. 998 coroborate cu cele ale art. 920 din C. proc. civ.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., competența de soluționare va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Vânju Mare.