ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 179/2026

Ședința publică din data de 04 februarie 2026

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub nr. x/2025, având ca obiect ordonanță președințială, reclamanta A. a solicit instanței să stabilească, cu caracter de urgență și provizoriu, locuința minorei B. la mamă, să oblige pârâtul la plata unei contribuții lunare pe seama minorei, să dispună exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei.

În motivarea cererii de emitere a ordonanței președințiale, reclamanta a arătat rațiunile ce au stat la baza demarării acestei proceduri, respectiv că pârâtul a părăsit domiciliul conjugal în luna octombrie a acestui an și apoi a luat-o pe minoră fără acordul său și a plecat cu ea la o reședință din localitatea Valea Pomilor, unde pârâtul ar locui împreună cu concubina sa.

În drept, reclamanta s-a prevalat de dispozițiile art. 496, art. 486, art. 487, art. 488 din C. civ. și art. 920, art. 997 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4224 din 22 decembrie 2025, Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

În motivare, această instanță a reținut, în esență, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează o competență teritorială exclusivă de judecare a cererilor privind ocrotirea persoanei fizice în favoarea instanței de la domiciliul persoanei ocrotite.

Astfel, reținând că, potrivit susținerilor mamei din cererea de chemare în judecată, minora B. locuiește la tată, în sat Valea Pomilor, jud. Sălaj, a apreciat că Judecătoriei Zalău îi revine competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială.

Învestită prin declinare, Judecătoria Zalău, prin sentința civilă nr. 17 din 16 ianuarie 2026, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând judecata cauzei, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că dispozițiile în materia ordonanței președințiale au caracter special și derogă de la dispozițiile generale, art. 998 C. proc. civ. stabilind competența de soluționare a cererii de ordinanță președințială în favoarea instanței competente să judece în primă instanță fondul dreptului.

Astfel, a apreciat că prezintă relevanță pentru stabilirea competenței, cu privire la cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, faptul că pe rolul Judecătoriei Satu Mare se află dosarul de divorț, nr. x/2025, măsurile solicitate urmând a se executa pe durata soluționării procesului de divorț.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că, în speță, Judecătoria Satu Mare și Judecătoria Zalău și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, ivirea prezentului conflict negativ de competență fiind generată de constatările diferite ale celor două instanțe cu privire la norma de drept incidentă în cauză.

Astfel, Judecătoria Zalău a reținut incidența art. 998 raportat la art. 920 C. proc. civ., față de existența pe rolul Judecătoriei Satu Mare a dosarului nr. x/2025, având ca obiect cererea de divorț ce privește părțile din prezenta cauză, în timp ce Judecătoria Satu Mare a făcut aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., arătând că instanța competentă este cea în circumscripția căreia locuiește persoana ocrotită. Cea de-a doua instanță a avut în vedere, în acest sens, locuința minorei astfel cum a fost indicată de mamă prin cererea de chemare în judecată, anume sat Valea Pomilor, jud. Sălaj.

Prin prezentul demers judiciar, s-a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea locuinței minorei B. la reclamată, obligarea pârâtului la plata unei contribuții lunare pe seama minorei și exercitarea autorității părintești în comun de către reclamantă și pârât, până la soluționarea dosarului de divorț înregistrat sub nr. x/2025 al Judecătoriei Satu Mare.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Astfel, în ceea ce privește ordonanța președințială, competența de soluționare este aceeași cu cea determinată pentru soluționarea cauzei pe fond, determinare care poate opera în abstract de către instanța învestită în procedura ordonanței președințiale (în cazul în care nu este promovată și o cerere pe calea dreptului comun, pe fondul dreptului) sau în concret (în cazul în care este înregistrată pe rolul instanței cererea pe fondul dreptului), caz în care competența se stabilește de instanța învestită cu soluționarea fondului dreptului.

În speța supusă analizei, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății prin prezenta ordonanță președințială, se reține că pe rolul Judecătoriei Satu Mare, cu privire la părțile din prezenta cauză, se află înregistrat dosarul nr. x/2025, având ca obiect divorț și cererile accesorii privind stabilirea locuinței minorei B. la mama reclamantă A., stabilirea unei contribuții lunare în sarcina pârâtului C. la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională, în favoarea minorei B., în cuantum de 1/4 parte din venitul minim lunar pe economie din România, exercitarea în comun de părinții minorilor a autorității părintești asupra minorei B..

Din verificările efectuate în sistemul informatic Ecris rezultă că Judecătoria Satu Mare, în dosarul nr. x/2025, s-a dezînvestit, prin sentința civilă nr. 4224 din 22 decembrie 2025 și că instanța, în procedura administrativă prevăzută de dispozițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. ca insuficient timbrată.

Prin urmare, existența dosarului de divorț pe rolul Judecătoriei Satu Mare nu poate atrage în favoarea acestei instanțe competența de soluționare a prezentei ordonanțe președințiale, întrucât în dosarul nr. x/2025 nu a fost verificată competența de soluționare a cauzei de către instanța învestită, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată fiind anulată în procedura administrativă prealabilă.

Din aceleași rațiuni, nu poate fi aplicabilă nici norma specială reglementată de art. 920 C. proc. civ., potrivit cu care "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Textul art. 920 C. proc. civ. reprezintă o normă specială în raport cu dispozițiile cuprinse în art. 114 din același cod (potrivit cu care cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită), normă ce permite instanței învestite cu soluționarea cererii de divorț să se pronunțe, pe calea ordonanței președințiale, asupra cererilor accesorii și incidentale formulate în timpul procesului de divorț.

Însă, pentru a fi incidentă norma specială de la art. 920 C. proc. civ. esențial este ca instanța învestită cu soluționarea dosarului de divorț să își fi verificat competența de soluționare a cererii. Or, astfel cum s-a arătat anterior, în dosarul nr. x/2025, Judecătoria Satu Mare s-a dezînvestit în procedura prevăzută de art. 200 alin. (4) C. proc. civ., deci anterior momentului la care avea obligația de a-și verifica competența, motiv pentru care, raportat la măsurile ce se solicită a fi dispuse pe calea ordonanței președințiale, se reține că, la stabilirea instanței competente a soluționa ordonanța președințială, devin incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, având caracter de normă generală, de ordine publică, în raport cu dispozițiile art. 920 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în aplicarea acestor prevederi legale, interesează domiciliul sau reședința persoanei ocrotite la data sesizării instanței de judecată, în speță, la data de 17 decembrie 2025.

Potrivit art. 92 alin. (1) C. civ. "Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic".

Astfel, se reține că, potrivit susținerilor ambelor părți, la data sesizării instanței, minora locuia la tată.

Cât privește locuința tatălui, aceasta se află începând cu data de 20 ianuarie 2025, în sat Borla, comuna Bocșa, str. x, jud. Sălaj, astfel cum reiese atât din susținerile din întâmpinarea pârâtului, cât și din evidențele DEPABD .

Mai mult, în ancheta socială nr. 240, realizată la data de 15 ianuarie 2025 la domiciliul pârâtului C., din comuna Bocșa, s-a menționat că minora B. locuiește efectiv la această adresă, împreună cu tatăl său și concubina sa.

Prin urmare, cum în cauză domiciliul minorei nu a fost stabilit pe cale judecătorească, iar din cele ce preced rezultă că minora, la data demarării prezentului demers judiciar, locuia, împreună cu tatăl său, în sat Borla, comuna Bocșa, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Zalău, ca instanță în circumscripția căreia își are domiciliul/reședința persoana ocrotită.

În ceea ce privește mențiunea reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată, în sensul că minora ar locui la tată, în sat Valea Pomilor, comuna Șamșud, aceasta nu este confirmată prin niciun înscris aflat la dosarul cauzei, dimpotrivă chiar, prin adresa nr. x/12.01.2026 referentul social al acestei comune transmițând instanței că ancheta socială la această adresă nu a putut fi realizată, întrucât nici pârâtul C. și nici minora B. nu figurează în baza de date a comunei, motiv pentru care Înalta Curte reține că această locuință nu poate fi avută în vedere în soluționarea conflictului de competență.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 04 februarie 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.