ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1/2026

Ședința publică din data de 8 ianuarie 2026

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la 30 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul B., cerere pentru contestarea recunoașterii de paternitate a pârâtului față de minora C.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Judecătoria Focșani, prin sentința nr. 8485 din 26 iunie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

A reținut instanța că, în speță, în conformitate cu prevederile art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanțele competente să soluționeze cauza sunt fie Judecătoria Adjud - instanța de la domiciliul reclamantei, fie Judecătoria Miercurea Ciuc - instanța de la domiciliul pârâtului.

Astfel, instanța reține că reclamanta avea posibilitatea să aleagă dintre două instanțe deopotrivă competente însă a ales să sesizeze o instanță necompetentă teritorial, astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care statuează că cererea de chemare în judecată se introduce la domiciliul pârâtului.

Judecătoria Miercurea Ciuc, prin sentința nr. 1662 din 12 noiembrie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Focșani și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

A reținut instanța că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, contestare recunoaștere paternitate, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, iar nu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială alternativă în cazul cererilor privitoare la stabilirea filiației, în sensul că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112 C. proc. civ., este competentă și instanța de la domiciliul reclamantului.

Prin urmare, în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, respectiv acțiune în contestarea recunoașterii de paternitate, a fost instituită o competență teritorială exclusivă.

Drept urmare, cum domiciliul persoanei ocrotite se află în comuna Comuna Tulnici, județul Vrancea, la asistentul maternal, astfel cum rezultă din dovezile de la dosar, a apreciat ca revenind Judecătoriei Focșani competența de soluționare a pricinii.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc, pentru considerentele expuse în continuare.

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de calificarea diferită a naturii acțiunii deduse judecății.

Astfel, în timp ce Judecătoria Focșani a constatat că reclamanta a sesizat instanța de judecată cu o acțiune în stabilire de filiație, căreia îi sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Judecătoria Miercurea Ciuc a reținut că este învestită cu o acțiune în materie de ocrotire a persoanelor, în cazul căreia sunt incidente prevederile art. 114 C. proc. civ.

În cauza de față, reclamanta a dedus judecății o cerere prin care a solicitat să se constate că pârâtul B. nu este tatăl minorei C. și, pe cale de consecință, să se dispună radierea numelui pârâtului din certificatul de naștere.

Astfel, în raport cu finalitatea urmărită de reclamantă prin promovarea acțiunii introductive, obiectul acesteia se constituie într-o acțiune în contestarea recunoașterii paternității, subsumată prevederilor art. 420 C. civ., întrucât aceasta este formulată pentru a se obține înlăturarea recunoașterii de filiație care nu corespunde adevărului, acțiune care nu intră în categoria cererilor privind ocrotirea persoanei fizice, pentru a fi incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., ci interesează starea persoanei.

Așa fiind, față de obiectul cererii de chemare în judecată, în speță sunt incidente prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., normă de drept care instituie o competență teritorială alternativă, astfel că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă și instanța de la domiciliul reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Deși dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. consacră un drept de opțiune al reclamantului în materia stabilirii filiației, aceste norme rămân imperative, deoarece cererile se adresează, în mod imperativ, exclusiv uneia din cele două instanțe determinate de legiuitor, cea de la domiciliul pârâtului sau cea de la domiciliul reclamantului, prevăzută alternativ.

Deci, aceste prevederi legale consacră o competență teritorială exclusivă, fundamentată pe principiul protecției reclamantului, căruia îi este recunoscut un drept de opțiune, întrucât numai reclamantul poate aprecia care așezare în teritoriu a instanței servește cel mai bine protejării drepturilor și intereselor sale legitime.

O asemenea concluzie se desprinde și din interpretarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Or, în litigiul pendinte, reclamanta a ales să sesizeze Judecătoria Focșani, instanța de la domiciliul minorei, aflată la asistentul maternal, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 820/24.08.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Harghita, respectiv din adresa nr. x/18.08.2025 emisă de D.G.A.S.P.C. Vrancea, instanță care nu se regăsește între cele expres prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, alegerea făcută de aceasta nu cade sub incidența dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., care dau posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanțe deopotrivă competente și a învesti în mod legal un dintre aceste instanțe cu soluționarea cauzei.

În aceste condiții, cum reclamanta nu a uzat de prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ci a învestit o instanță necompententă cu soluționarea cererii privind contestarea recunoașterii paternității, respectiv Judecătoria Focșani, în cauză, determinarea competenței teritoriale se realizează prin raportare la regula generală în materie, respectiv art. 107 C. proc. civ., fiind competentă să soluționeze prezenta cauză instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, respectiv Judecătoria Miercurea Ciuc.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 ianuarie 2026.