ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1763/2024

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pașcani, la data de 14 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, A. a solicitat, în contradictoriu cu B., constatarea stingerii prin prescripție a dreptului de a cere executarea silită a sultei instituite în sarcina reclamantului și în favoarea pârâtei, prin sentința civilă nr. 3837 din 7 iulie 1994 pronunțată de Judecătoria Pașcani, în dosarul nr. x/1993, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1278 din 21 septembrie 1995 a Tribunalului Iași.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 706 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 983 din 11 iulie 2023, Judecătoria Pașcani a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că instanța reține că potrivit art. 129, alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența teritorială este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

instanța reține că potrivit art. 129, alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența teritorială este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, în considerarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., necompetența teritorială este de ordine publică când procesul este de competența altei instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

În cauză, pârâta are domiciliul în județul Botoșani, aflat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Botoșani.

Prin urmare, Judecătoria Pașcani a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâta B., în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Prin sentința civilă nr. 1013 din 11 aprilie 2024, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani, a suspendat cauza și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că dispozițiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. instituie un caz de necompetență teritorială de ordine privată.

Invocând din oficiu necompetența teritorială de ordine privată a Judecătoriei Pașcani, prin prisma domiciliului pârâtei, instanța care și-a declinat competența a nesocotit dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., care prevăd că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare (cauza de față nefiind una dintre cele pentru care întâmpinarea nu este obligatorie).

Prin urmare, în condițiile în care pârâta B. nu a formulat întâmpinare și, implicit, nu a invocat excepția de necompetență teritorială, prin prisma domiciliului acesteia, competența a fost câștigată, în mod definitiv, de Judecătoria Pașcani, pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

În consecință, Judecătoria Botoșani a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Pașcani îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Prin cererea de chemare în judecată, cu care a învestit instanța de judecată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate stinsă obligația de plată a sultei, ca urmare a intervenirii prescripției dreptului de creanță.

Înalta Curte reține că ambele instanțe, care și-au declinat reciproc competența, au dat o calificare juridică exactă cererii de chemare în judecată, după motivele de fapt și de drept dar și scopul urmărit de reclamant prin demersul inițiat. Însă, au apreciat diferit caracterul normei de competență încălcate.

În conformitate cu statuările obligatorii din cuprinsul Deciziei nr. 31 din data de 11 noiembrie 2019 referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, instanța competentă să soluționeze conflictul negativ de competentă verifică modul în care au fost respectate normele de competență propriu-zise precum și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență.

Potrivit dispozițiilor art. 130 din C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de dispozițiile art. 129 alin. (2) din actul normativ menționat, respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă sau când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Pentru toate celelalte situații, dispozițiile art. 129 alin. (3) prevăd că necompetența este de ordine privată.

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii" iar potrivit alin. (3) "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Astfel, legiuitorul a reglementat expres termenele și condițiile în care se poate invoca necompetența teritorială, atât cea de ordine publică, cât și cea de ordine privată.

Înalta Curte reține că, în cauză, față de obiectul cererii de chemare în judecată, necompetența este de ordine privată, împrejurare care atrage incidența dispozițiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Așadar, rezultă că, în situația în care a fost învestită o altă instanță decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea cere declinarea competenței la instanța competentă potrivit legii. Într-o astfel de situație, instanța nu poate invoca, din oficiu, excepția de necompetență.

În cauză, din verificarea actelor din dosar, se constată că pârâta B. nu a invocat excepția necompetenței teritoriale nici prin întâmpinare și nici la termenul de judecată, din ședința publică de la data de 13 iunie 2023. În acest context, Judecătoria Pașcani a invocat, din oficiu, o excepție relativă, fără a avea vreo prerogativă legală în acest sens și fără a sesiza că a rămas competentă să judece litigiul ca urmare a decăderii pârâtei din dreptul de a invoca o astfel de excepție.

Pentru considentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 129 și art. 130 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pașcani.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 din C. proc. civ.