ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1052/2019

HOTĂRÂRE

29.05.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1052/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 17 mai 2018, reclamanta A., în nume propriu și în calitate de reprezentant al minorei B. a solicitat, în contradictoriu cu C., D. și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei F., să se constate că primul pârât nu este tatăl biologic al minorei, să se stabilească paternitatea minorei față de al doilea pârât, să se încuviințeze purtarea numelui acestuia și să se dispună efectuarea mențiunilor pe marginea actului de naștere al minorei.

La data de 24 octombrie 2018, reclamanta a arătat că a revenit la numele purtat anterior, solicitând modificarea cererii de chemare în judecată în acest sens.

Prin Sentința civilă nr. 1538 din 24 octombrie 2015, Judecătoria Mangalia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu. A declinat, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Sărat, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată.

Pornind de la prevederile art. 107 C. proc. civ. și constatând că pârâtul C. are domiciliul în județul Buzău, localitate aflată în raza de competență a Judecătoriei Râmnicu Sărat, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Împrejurarea că cel de-al doilea pârât, D., are domiciliul în satul E., comuna F., județul Constanța nu a fost de natură a conduce la o altă soluție, în aprecierea instanței, cererea de stabilire a paternității față de acest pârât având un caracter accesoriu.

Prin Sentința civilă nr. 578 din 11 aprilie 2019, Judecătoria Râmnicu Sărat a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia. A suspendat judecata cauzei. A înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pornind de la prevederile art. 114 C. proc. civ., a constatat că din înscrisurile aflate la dosar rezultă că domiciliul minorei este în comuna F., sat E., județul Constanța, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Mangalia.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mangalia, în considerarea argumentelor ce succed:

Reclamanta a sesizat Judecătoria Mangalia cu o cerere prin care a solicitat a se constata că primul pârât nu este tatăl biologic al minorei, urmând a se stabili paternitatea acesteia față de al doilea pârât indicat în cuprinsul acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 412, art. 424, art. 425 alin. (1), art. 426, 429 și art. 434 C. civ.

Se reține, față de obiectul cererii de chemare în judecată, că acesteia nu-i sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența soluționării acțiunilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din cod.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Totodată art. 129 C. proc. civ. reglementează excepțiile de necompetență, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Se observă însă că în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o competență alternativă.

Se rețin, de asemenea, și prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Ca atare, în cauză devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Mangalia, instanță competentă potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea acesteia.