ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 813/2019

HOTĂRÂRE

17.04.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 813/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 29 septembrie 2017, A. a formulat, în contradictoriu cu B., acțiune civilă pentru stabilirea paternității minorei C., născută la 31 decembrie 2016 în localitatea Făgăraș.

Prin Sentința nr. 8899 din 28 noiembrie 2018, Judecătoria Ploiești, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

A constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107.

Cum minorul s-a născut în Brașov, potrivit extrasului de la fila x, localitate în care se află și în prezent, a fost stabilită competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Prin Sentința civilă nr. 2343 din 20 martie 2019, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Ploiești. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat din oficiu judecata cauzei. A înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Față de obiectul cererii, respectiv stabilire filiație a constatat incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., derogatorii de la norma generală instituită prin art. 107.

Cum, în speță, nu a fost instituită o normă de competență teritorială exclusivă, reclamantul având posibilitatea de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, s-a reținut că acesta a ales instanța de la domiciliul pârâtei.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, în considerarea argumentelor ce succed:

Reclamantul a sesizat Judecătoria Ploiești cu o cerere, întemeiată pe dispozițiile art. 424 și următ. C. civ., prin care a solicitat stabilirea paternității minorei C.

Se reține, față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv stabilire filiație, că acesteia nu-i sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., care reglementează competența soluționării cererilor privind ocrotirea persoanei fizice și care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ci prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 din cod.

Astfel, prin art. 113 C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, în alin. (1) pct. 1 stipulându-se că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai este competentă instanța domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiației.

Totodată art. 129 C. proc. civ. reglementează excepțiile de necompetență, pe care le califică ca fiind de ordine publică sau privată, iar la alin. (2) pct. 3 stipulează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Se observă însă că în speță, pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată - stabilire paternitate - nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă, ci în termenii art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., o competență alternativă.

Se rețin, de asemenea, și prevederile cuprinse la art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Ca atare, în cauză devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Ploiești, în fața căreia nu a fost invocată de către pârâtă excepția necompetenței teritoriale a instanței în condițiile sus citatului articol, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea acesteia, constatându-se că nu avea temei pentru dezînvestire, întrucât art. 114 C. proc. civ. nu este incident.