ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4147/2018

HOTĂRÂRE

23.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4147/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alexandria, sub nr. x/2017 din data de 31 august 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea măsurii încredințării minorului C., către pârâtă, măsură dispusă de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2015 și să se acorde exercițiul autorității părintești ambilor părinți cu privire la minor, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 403 din C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 917 din 13 aprilie 2018, Judecătoria Alexandria a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Alexandria a reținut următoarele:

Potrivit art. 114 C. proc. civ. competența de soluționare a prezentei cauze revine instanței de la domiciliul sau reședința minorului.

Deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a arătat că minorul se află la domiciliul său în com. D., jud. Teleorman, din întâmpinarea depusă de pârâtă prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale reiese că minorul locuiește în com. E., jud. Prahova. Faptul că minorul locuiește în prezent în com. E., jud. Prahova reiese din dovada nr. 1688 din 06.03.2017, Sentința civilă nr. 1585/2016 și din anchetele sociale de la filele x și y.

În aceste condiții, Judecătoria Alexandria, în temeiul art. 132 C. proc. civ. a admis excepția necompetenței invocată de pârâtă prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Ploiești și a trimis dosarul acestei instanțe.

Astfel învestită, Judecătoria Ploiești, prin Sentința civilă nr. 7394 din 12 octombrie 2018, la rândul său, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria și, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, l-a înaintat, spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Ploiești a reținut, în esență, următoarele considerente:

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

Potrivit prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a prezentei cereri revine instanței de la reședința persoanei ocrotite, respectiv a minorului C..

Potrivit informațiilor comunicate în scris de către Primăria comunei D., conform înscrisului de la fila x verso, minorul locuiește în mod statornic în comuna D., județul Teleorman.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, respectiv art. 114 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Ploiești a apreciat întemeiată excepția invocată și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria, în circumscripția căreia se află localitatea D.

Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 noiembrie 2018, fiind fixat termen pentru soluționare la 23 noiembrie 2018.

Înalta Curte, legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești, pentru considerentele care succed:

În cauză, prin acțiunea civilă formulată, reclamantul a solicitat să se dispună modificarea măsurii încredințării minorului C., către pârâtă, măsură dispusă de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. x/2015 și să se acorde exercițiul autorității părintești ambilor părinți cu privire la minor, în temeiul art. 403 C. civ.

În speță, instanțele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., normă specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, derogatorie de la norma generală cuprinsă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Cu toate acestea, conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reședința persoanei ocrotite" de către instanțele ce și-au declinat reciproc competența de soluționarea a cererii de stabilire domiciliu minor.

Potrivit art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuiește la părinții săi. (2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului. (3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noțiunea de domiciliu sau reședință a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situații ce interesează obiectul cererilor adresate instanței de tutelă și de familie.

Pentru locuința copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reședința părinților săi, fie al amândurora, dacă minorul locuiește cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuința prin acordul părinților sau de către instanța de tutelă și familie, prin hotărâre judecătorească.

Totodată, competența de soluționare a cauzei se stabilește în raport de data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv data de 17.01.2018.

În situația de față, prin Sentința civilă nr. 221/16.01.2015 pronunțată de Judecătoria Alexandria în Dosar nr. x/2014 (rămasă definitivă, prin neapelare, dos. Judecătoria Alexandria) locuința minorului C., născut la data de 23.06.2006, a fost stabilită la domiciliul tatălui, situat în comuna D., jud. Teleorman.

Ulterior, prin Sentința civilă nr. 1585/17.02.2016 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosar nr. x/2015 (rămasă definitivă, prin neapelare) locuința minorului C., născut la data de 23.06.2006, a fost stabilită la domiciliul mamei, situat în comuna E., jud. Prahova.

Prin urmare, locuința minorului este stabilită printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, la domiciliul mamei, care se află în comuna E., jud. Prahova, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Prahova, astfel că minorul, în calitate de persoană ocrotită își are domiciliul stabilit la domiciliul mamei.

Faptul că, potrivit informațiilor comunicate de către funcționarii din cadrul Primăriei comunei D. ar rezulta că minorul locuiește în mod statornic în comuna D., jud. Teleorman, nu poate semnifica schimbarea locuinței minorului, câtă vreme nu a existat un acord al părinților în acest sens și nicio încuviințare a vreunei instanțe.

În consecință, în speță, nu interesează adresa la care minorul locuia în fapt la data înregistrării cererii de chemare în judecată, în condițiile în care anterior domiciliul acestuia a fost stabilit la mamă, potrivit art. 106 C. civ., care prevede că ocrotirea minorului prin părinți implică și stabilirea locuinței copilului.

În consecință, față de dispozițiile legale citate anterior, având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite - minorul C., a fost stabilit, prin hotărâre judecătorească, la mama sa, B., iar, domiciliul acesteia este situat în comuna E., jud. Prahova, în raza teritorială a Judecătoriei Ploiești, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.