ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3171/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3171/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, secția civilă, la data de 5 iulie 2018, sub nr. de x/2018, reclamanta A. a solicitat instanței, pe calea ordonanței președințiale, ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul B., cu participarea Autorității Tutelare din cadrul Primăriei sectorului 3 București, să se dispună stabilirea locuinței minorului C. la mamă, stabilirea unui program de vizită pentru tată, obligarea pârâtului la plata unei contribuții lunare pentru creșterea și educarea minorului în cotă de A din venituri, suplinirea consimțământului pârâtului la efectuarea pașaportului minorului, suplinirea consimțământului pârâtului în ceea ce privește înscrierea minorului la școala din Leeds, precum și pentru scoaterea minorului în afara granițelor țării, începând cu data pronunțării soluției din prezenta cauză și până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 7800 din data de 12 iulie 2018, Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanței, invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Pentru a hotăra astfel, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințiala se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Prin dispozițiile art. 114 C. proc. civ. este instituită o competență teritorială exclusivă m materia cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie care se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

A constatat că în cauză este vorba despre stabilirea domiciliului minorului în cazul cererii formulate de pârât în Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Constanța.

Astfel, pentru a determina criteriul care atrage competența teritorială în soluționarea cererii reclamantei, respectiv domiciliul minorului, instanța va avea în vedere faptul că prin Convenția încheiată în procedura divorțului cu copii minori, încheiată la Biroul Notarilor Publici Asociați D. în Dosarul de divorț nr. 5/2017, locuința minorului C. a fost stabilită la mama acestuia, la adresa din municipiul București, s-a stabilit ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, s-a stabilit ca fiecare dintre părinți să contribuie lunar cu suma de 600 RON la cheltuielile de creștere și educare a minorului, iar în favoarea tatălui s-a stabilit dreptul de a avea legături personale cu minorul. Or, astfel cum rezultă din cererea reclamantei și din susținerile pârâtului prezenta cerere dar și cererea formulată cu privire la fondul dreptului au fost depuse în urma exercitării acestui drept de luare a minorului, în limitele dispozițiilor convenției anterior menționate.

Ca urmare, a apreciat că nu se poate susține că prin depășirea termenului în care pârâtul avea dreptul de a lua minorul acesta ar avea un alt domiciliul decât cel stabilit anterior prin convenția menționată. Chiar dacă noțiunea de domiciliu trebuie interpretată ca fiind domiciliul în fapt ai minorului nu poate fî vorba despre o astfel de modificare față de dispozițiile convenției menționate în condițiile în care minorul a fost luat de la domiciliul său, stabilit ca fiind cel al mamei sale, în limitele convenției menționate. Ca urmare instanța a concluzionat în sensul că ia data formulării prezentei cereri domiciliul persoanei ocrotite este la domiciliul mamei sale, în municipiul București.

Judecătoria sectorului 3 București, secția civilă, prin sentința civilă nr. 9206 din data de 9 august 2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, a constatat invit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, in esență, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și a constatat că în speță, din actele dosarului (susținerile părților și concluziile raportului de anchetă psihosocială) rezultă că minorul locuia la data acțiunii și locuiește și în prezent împreună cu tatăl său, în municipiul Constanța.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizata, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin demersului judiciar inițiat de către reclamanta A. pe calea ordonanței președințiale acesta a solicitat luarea mai multor măsuri cu privire la minorul C. până la soluționarea pe fond a Dosarului nr. x/2018 cu obiect stabilire minor.

Din verificările efectuate în sistemul informatizat al instanțelor judecătorești, Înalta Curte retine ca prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul Dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Constanța, secția civilă, reclamantul E. (pârâtul din prezenta cauză), în contradictoriu cu pârâta A. (reclamanta din litigiul pendinte), a solicitat să se stabilească locuința copilului minor C. la tată și pârâta să fie obligată la o contribuție bănească lunară în favoarea minorului.

Prin cererea reconvențională formulată pârâta a solicitat stabilirea locuinței la mamă, în Anglia, stabilirea unui program de vizită pentru tată, suplinirea acordului reclamantului referitor la dreptul de a-și da acordul pentru înscrierea la instituțiile de învățământ și pentru scoaterea minorului din România, suplinirea acordului reclamantului referitor la obținerea pașaportului, obligarea tatălui la o contribuție bănească lunară în cotă de 14 din veniturile realizate - solicitări identice cu cele formulate pe calea prezentei ordonanțe președințiale. Totodată, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Constanța

Prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Judecătoria Constanța, secția civilă a reținut că la termenul din data de 7 septembrie 2018, pârâta a renunțat la excepția invocată, însă judecătoria a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale.

Soluționând excepția, Judecătoria Constanța, secția civilă a respins-o și a apreciat că este competentă teritorial și material să soluționeze pricina, în raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și de împrejurarea că minorul locuiește cu tatăl său în Constanța de la începutul anului 2018.

Dispozițiile art. 998 C. proc. civ. reglementate în Titlul VI al C. proc. civ. - Procedura ordonanței președințiale, stipulează că " Cererea de ordonanță președințială se va introduce, la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, "Așadar, competența de a soluționa cererea de ordonanță președințială este determinată de instanța competentă să judece fondul dreptului, dispozițiile citate mai sus vizând atât competența materială cât și cea teritorială a instanței’’.

În cauză Judecătoria Constanța, secția civilă, pe rolul căreia se află Dosarul nr. x/2018, este instanța învestită să soluționeze litigiul ce privește fondul dreptului cererii formulate pe calea ordonanței președințiale ce formează obiectul prezentei pricini.

Având în vedere considerentele ce preced și dispozițiile legale evocate, Înalta Curte constată că Judecătoria Constanța, secția civilă este instanța competentă să soluționeze cererea formulată pe calea ordonanței președințiale, așa încât va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.