ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1448/2017

Decizia nr. 1448/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2017 pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună stabilirea domiciliului minorului C. la mamă, în comuna D., județul Cluj, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din venitul minim pe economie, începând cu data introducerii cererii și până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/180/2016. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că se impune dispunerea unor măsuri provizorii, pe calea ordonanței președințiale, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/302/2016, în vederea protejării interesului superior al copilului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 920, art. 997 și urm. C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 4391 din 15 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. În motivarea hotărârii s-a reținut faptul că la stabilirea competenței teritoriale a prezentei cauze se vor avea în vedere regulile generale de competență teritorială prin raportare la momentul introducerii cererii de ordonanță președințială, independent de faptul că pe rolul instanțelor se află pendinte și fondul cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ.

în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are reședința persoana ocrotită. Conform art. 106 C. civ., ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege. Din interpretarea acestui text legal, instanța a reținut că autoritatea părintească reprezintă o măsura de ocrotire a minorului care privește atât persoana acestuia, cât și bunurile sale, astfel încât competența în soluționarea cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința minorul în cauză.

În acest sens, s-a reținut că dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. conțin norme juridice cu caracter special, derogatoriu de la normele generale de competență teritorială prevăzute de art. 107 C. proc. civ. (în baza principiului specialia generalibus derogant). Competența teritorială stabilită astfel este, în cazul proceselor referitoare la persoane, exclusivă și absolută, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., în sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor patrimoniale părțile pot deroga de la competența teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie, dat fiind că drepturile părintești nu sunt drepturi de care părțile pot dispune liber.

În cauză, s-a reținut că din probele administrate în cauză reiese că reclamanta locuiește cu minorul în D., județul Cluj. Prin urmare, avându-se în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materia cererilor având ca obiect stabilirea locuinței minorului, instanța a apreciat ca întemeiată excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei sectorului 5 București, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca. Prin Sentința civilă nr. 5337 din 10 iulie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie sectorului 5 București.

Constatând existența conflictului negativ de competență, instanța a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență, în vederea stabilirii instanței competente. În considerentele sentinței s-au reținut următoarele: În privința competenței de soluționare a prezentului dosar este incident art. 998 C. proc. civ. potrivit căreia cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Astfel, dacă exista un litigiu de fond pendinte cererea de ordonanță președințială se înregistrează la instanța sesizată cu judecarea litigiului respectiv, în speță Judecătoria sectorului 5 București, instanță învestită cu soluționarea litigiului pe fond în Dosarul nr. x/302/2016, litigiu soluționat în data de 07 iulie 2017. Atâta timp cât Judecătoria sectorului 5 București a apreciat că este competentă teritorial să soluționeze litigiul pe fond, în considerarea prevederilor art. 998 C. proc. civ., este competentă teritorial să soluționeze și cererea de emitere a ordonanței președințiale, nefiind în căderea Judecătoriei Cluj-Napoca să stabilească instanța competentă să se pronunțe asupra fondului și implicit asupra ordonanței președințiale.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 aprilie 2017 pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună stabilirea domiciliului minorului C. la mamă, în comuna D., județul Cluj, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din venitul minim pe economie, începând cu data introducerii cererii și până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/180/2016.

Se reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău sub Dosarul nr. x/180/2015 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului, stabilirea locuinței minorului C. la reclamantă, exercitarea autorității părintești în privința minorului în mod exclusiv, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere pentru minor raportat la venitul minim pe economie. Judecătoria Bacău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Prin Sentința civilă nr. 7561 din 27 octombrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/180/2015, Judecătoria sectorului 5 București a respins cererea reconvențională ca nesusținută și a disjuns cererea reclamantei A. formulată în contradictoriu cu pârâtul B., care a fost înregistrată sub Dosarul nr. x/302 din 28 octombrie 2016. Judecătoria sectorului 5 București a soluționat Dosarul nr. x/302/2016 în data de 07 iulie 2017, iar prin sentința pronunțată a stabilit locuința minorului la mamă și a obligat pârâtul B. la plata, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere lunare în cuantum de ¼ din veniturile sale nete lunare, dar nu mai puțin de ¼ din salariul minim net pe economie, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în judecată - 16 ianuarie 2015 și până la majoratul beneficiarului.

Prin urmare, se reține faptul că Dosarul nr. x/302 din 28 octombrie 2016, prin care s-a stabilit locuința minorului la mamă și a fost obligat pârâtul B. la plata, în favoarea minorului, a unei pensii de întreținere lunare, a fost soluționat de Judecătoria sectorului 5 București. Or, față de cele reținute mai sus și având în vedere dispozițiile art. 998 C. proc. civ., în temeiul cărora "cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului", revine Judecătoriei sectorului 5 București competența teritorială de soluționare a cauzei. Așadar, în materia ordonanței președințiale, competența materială se determină prin raportare la dispozițiile corespunzătoare în ceea ce privește cererea pe fondul dreptului, aceeași fiind soluția și în cazul competenței teritoriale, textul de lege menționat făcând o aplicare a principiului accesorium sequitur principale.

De asemenea, are incidență în cauză și art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120. Ca atare, dacă există un litigiu pe fond pendinte, cererea incidentală de ordonanță președințială se îndreaptă la instanța sesizată cu judecarea litigiului respectiv. Această instanță este, cum rezultă din sentința civilă pronunțată la data de 07 iulie 2017 în Dosarul nr. x/302/2016, Judecătoria sectorului 5 București. Față de cele ce preced, revine Judecătoriei sectorului 5 București competența teritorială de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2017. Procesat de GGC - GV