ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1448/2017

Decizia

nr. 1448/2017

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 26 aprilie 2017 pe rolul Judecătoriei

sectorului 5 București, reclamanta A. a solicitat instanței, în

contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce o va pronunța

să dispună stabilirea domiciliului minorului C. la mamă, în

comuna D., județul Cluj, cu obligarea pârâtului la plata unei pensii de

întreținere în cuantum de ¼ din venitul minim pe economie, începând cu

data introducerii cererii și până la soluționarea

definitivă a Dosarului nr. x/180/2016.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că se impune dispunerea

unor măsuri provizorii, pe calea ordonanței președințiale,

până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/302/2016, în

vederea protejării interesului superior al copilului.

În

drept, au fost invocate dispozițiile art. 920, art. 997 și urm. C.

proc. civ.

Prin

Sentința civilă nr. 4391 din 15 iunie 2017, pronunțată de

Judecătoria sectorului 5 București, secția a II-a civilă,

s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Cluj-Napoca.

În

motivarea hotărârii s-a reținut faptul că la stabilirea

competenței teritoriale a prezentei cauze se vor avea în vedere regulile

generale de competență teritorială prin raportare la momentul

introducerii cererii de ordonanță președințială,

independent de faptul că pe rolul instanțelor se află pendinte

și fondul cauzei.

Potrivit

dispozițiilor art. 114 C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel,

cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența

instanței de tutelă și de familie se soluționează de

instanța în a cărei circumscripție teritorială își are

reședința persoana ocrotită.

Conform

art. 106 C. civ., ocrotirea minorului se realizează prin

părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau,

după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume

prevăzute de lege.

Din

interpretarea acestui text legal, instanța a reținut că

autoritatea părintească reprezintă o măsura de ocrotire a

minorului care privește atât persoana acestuia, cât și bunurile sale,

astfel încât competența în soluționarea cererilor având ca obiect

exercitarea autorității părintești aparține

instanței în a cărei circumscripție teritorială își

are domiciliul sau reședința minorul în cauză.

În

acest sens, s-a reținut că dispozițiile art. 114 alin. (1) C.

proc. civ. conțin norme juridice cu caracter special, derogatoriu de la

normele generale de competență teritorială prevăzute de

art. 107 C. proc. civ. (în baza principiului specialia generalibus derogant).

Competența

teritorială stabilită astfel este, în cazul proceselor referitoare la

persoane, exclusivă și absolută, astfel cum reiese din

interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 C. proc. civ., în

sensul că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri

să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii,

au competența teritorială. Astfel, dacă în materia cererilor

patrimoniale părțile pot deroga de la competența

teritorială prevăzută de legea procesuală, în materia

cererilor privitoare la persoane competența este obligatorie, dat fiind

că drepturile părintești nu sunt drepturi de care

părțile pot dispune liber.

În

cauză, s-a reținut că din probele administrate în cauză

reiese că reclamanta locuiește cu minorul în D., județul Cluj.

Prin urmare, avându-se în vedere caracterul absolut al competenței

teritoriale reglementate în materia cererilor având ca obiect stabilirea

locuinței minorului, instanța a apreciat ca întemeiată

excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei

sectorului 5 București, motiv pentru care a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Prin

Sentința civilă nr. 5337 din 10 iulie 2017, Judecătoria

Cluj-Napoca a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale

teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie sectorului 5

București. Constatând existența conflictului negativ de

competență, instanța a dispus înaintarea dosarului Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea

conflictului de competență, în vederea stabilirii instanței

competente.

În

considerentele sentinței s-au reținut următoarele:

În

privința competenței de soluționare a prezentului dosar este

incident art. 998 C. proc. civ. potrivit căreia cererea de

ordonanță președințială se va introduce la

instanța competentă să se pronunțe în primă

instanță asupra fondului dreptului.

Astfel,

dacă exista un litigiu de fond pendinte cererea de ordonanță

președințială se înregistrează la instanța

sesizată cu judecarea litigiului respectiv, în speță

Judecătoria sectorului 5 București, instanță învestită

cu soluționarea litigiului pe fond în Dosarul nr. x/302/2016, litigiu

soluționat în data de 07 iulie 2017.

Atâta

timp cât Judecătoria sectorului 5 București a apreciat că este

competentă teritorial să soluționeze litigiul pe fond, în

considerarea prevederilor art. 998 C. proc. civ., este competentă

teritorial să soluționeze și cererea de emitere a

ordonanței președințiale, nefiind în căderea

Judecătoriei Cluj-Napoca să stabilească instanța competentă

să se pronunțe asupra fondului și implicit asupra ordonanței

președințiale.

Cu

privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui

judecată a fost legal sesizată, în baza dispozițiilor art. 133

pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 aprilie

2017 pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București, reclamanta A. a

solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin

hotărârea ce o va pronunța să dispună stabilirea

domiciliului minorului C. la mamă, în comuna D., județul Cluj, cu

obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼

din venitul minim pe economie, începând cu data introducerii cererii și

până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/180/2016.

Se

reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Bacău sub Dosarul nr. x/180/2015 reclamanta A., în contradictoriu cu

pârâtul B., a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa

exclusivă a pârâtului, stabilirea locuinței minorului C. la

reclamantă, exercitarea autorității părintești în

privința minorului în mod exclusiv, revenirea la numele avut anterior

căsătoriei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere

pentru minor raportat la venitul minim pe economie.

Judecătoria

Bacău a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei sectorului 5 București.

Prin

Sentința civilă nr. 7561 din 27 octombrie 2016 pronunțată

în Dosarul nr. x/180/2015, Judecătoria sectorului 5 București a

respins cererea reconvențională ca nesusținută și a

disjuns cererea reclamantei A. formulată în contradictoriu cu pârâtul B.,

care a fost înregistrată sub Dosarul nr. x/302 din 28 octombrie 2016.

Judecătoria

sectorului 5 București a soluționat Dosarul nr. x/302/2016 în data de

07 iulie 2017, iar prin sentința pronunțată a stabilit

locuința minorului la mamă și a obligat pârâtul B. la plata, în

favoarea minorului, a unei pensii de întreținere lunare în cuantum de ¼

din veniturile sale nete lunare, dar nu mai puțin de ¼ din salariul minim

net pe economie, cu începere de la data introducerii cererii de chemare în

judecată - 16 ianuarie 2015 și până la majoratul beneficiarului.

Prin

urmare, se reține faptul că Dosarul nr. x/302 din 28 octombrie 2016,

prin care s-a stabilit locuința minorului la mamă și a fost

obligat pârâtul B. la plata, în favoarea minorului, a unei pensii de

întreținere lunare, a fost soluționat de Judecătoria sectorului

5 București.

Or,

față de cele reținute mai sus și având în vedere

dispozițiile art. 998 C. proc. civ., în temeiul cărora "cererea

de ordonanță președințială se introduce la

instanța competentă să se pronunțe în primă

instanță asupra fondului dreptului", revine Judecătoriei

sectorului 5 București competența teritorială de

soluționare a cauzei.

Așadar,

în materia ordonanței președințiale, competența

materială se determină prin raportare la dispozițiile

corespunzătoare în ceea ce privește cererea pe fondul dreptului,

aceeași fiind soluția și în cazul competenței teritoriale,

textul de lege menționat făcând o aplicare a principiului accesorium

sequitur principale.

De

asemenea, are incidență în cauză și art. 123 alin. (1) C.

proc. civ., potrivit căruia cererile accesorii, adiționale, precum

și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru

cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială

sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu

excepția cererilor prevăzute la art. 120.

Ca

atare, dacă există un litigiu pe fond pendinte, cererea

incidentală de ordonanță președințială se

îndreaptă la instanța sesizată cu judecarea litigiului

respectiv. Această instanță este, cum rezultă din

sentința civilă pronunțată la data de 07 iulie 2017 în

Dosarul nr. x/302/2016, Judecătoria sectorului 5 București.

Față

de cele ce preced, revine Judecătoriei sectorului 5 București

competența teritorială de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2017.

Procesat

de GGC - GV