ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1750/2019

HOTĂRÂRE

10.10.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1750/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

După deliberare, aspra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată la 23 aprilie 2019 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu B., pe calea ordonanței președințiale, stabilirea locuinței minorului C. la domiciliul său, până la soluționarea definitivă a acțiunii de drept comun ce face obiectul Dosarului civil nr. x/2019 al acestei instanțe, exercitarea exclusivă de către reclamantă a autorității părintești cu privire la minor și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în raport de venitul pe care-l realizează, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 997 și urm. C. proc. civ.

II. Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca

Prin Sentința nr. 3259 din 25 aprilie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut că cererea dedusă judecății, având ca obiect modalitatea de exercitare a drepturilor părintești asupra minorului și modificarea programului de vizitare a acestuia, stabilit în favoarea pârâtului, nu se încadrează în prevederile art. 106 C. civ., care se referă strict la ocrotirea minorului prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială, anume prevăzute de lege, instituții reglementate de Cartea I, Titlul III intitulat "Ocrotirea persoanei fizice" din C. civ. și care atrage competența specială reglementată de art. 114 C. proc. civ., respectiv a instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

De asemenea, a considerat că această cerere este un efect al divorțului dintre părinții minorului și are ca finalitate reglementarea raporturilor dintre tată și copil, circumscriindu-se dispozițiilor Capitolului VII din C. civ., intitulat "Desfacerea căsătoriei" (art. 396 - 404).

În atare situație, a apreciat că urmează a se stabili competența teritorială în raport de regula de drept comun prevăzută de art. 107 coroborat cu art. 126 alin. (1) C. proc. civ., prin depunerea cererii la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul.

Judecătoria Cluj-Napoca a arătat că nerespectarea acestei reguli poate fi sancționată doar de pârât, prin invocarea excepției de necompetență, însă, potrivit art. 126 alin. (1) C. proc. civ., în situația litigiilor referitoare la drepturi de care acestea nu pot să dispună, conform opiniilor exprimate în doctrină, competența teritorială devine de ordine publică; acest aspect presupune ca instanța, din oficiu, constatând că cererea nu a fost depusă la instanța în a cărei rază de competență își are domiciliul pârâtul, poate invoca excepția necompetenței teritoriale.

Apreciind că părțile nu pot dispune de drepturile izvorâte din raporturile de familie, reglementate de norme imperative, a reținut că este de competența instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul soluționarea cauzei, respectiv a Judecătoriei Brăila.

Prin Cererea înregistrată la 21 mai 2019, reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brăila, apreciind că, în raport de dispozițiile art. 114 C. proc. civ., este competentă să soluționeze cererea dedusă judecății Judecătoria Cluj-Napoca.

La 29 mai 2019, pârâtul a depus întâmpinare și plan parental, calificate de instanță cerere reconvențională.

La termenul de judecată din 6 iunie 2019, Judecătoria Brăila a respins excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de reclamanta-pârâtă.

Prin Sentința nr. 4616 din 11 iulie 2019, Judecătoria Brăila a respins cererea principală privind pe reclamanta-pârâtă A. și pe pârâtul-reclamant B. A admis excepția autorității de lucru judecat a Sentinței nr. 3061 din 30 mai 2018, pronunțate de Judecătoria Galați, invocată de reclamanta-pârâtă prin întâmpinarea la cererea reconvențională depusă la 25 iunie 2019, în ceea ce privește programul de vizitare minor solicitat de pârâtul-reclamant, și a respins cererea reconvențională.

IV. Calea de atac declarată în cauză

Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanții A. și B.; cererile de apel au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă, la 26 iulie 2019, sub nr. x/2019.

V. Hotărârea Tribunalului Brăila

Prin Decizia nr. 611 din 19 septembrie 2019, Tribunalul Brăila, secția I civilă, a admis apelurile formulate de apelanții A. și B. A anulat Sentința nr. 4616 din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Brăila. A admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brăila privind soluționarea cauzei. A trimis dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, spre competentă soluționare. A constatat ivit conflictul negativ de competența și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că, în aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, iar nu instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului, astfel cum prevăd dispozițiile de drept comun ale art. 107 C. proc. civ.

Având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite, C., se află în Cluj-Napoca, fapt necontestat de intimat, Tribunalul a apreciat că Judecătoria Brăila nu era competentă să soluționeze cererea dedusă judecății.

În aplicarea prevederilor art. 480 alin. (4) C. proc. civ., Tribunalul a constatat că apelurile deduse judecății sunt fondate și a dispus admiterea acestora, a anulat Sentința nr. 4616 din 11 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Brăila, a admis excepția necompetenței teritoriale cu privire la soluționarea cauzei de către Judecătoria Brăila și a trimită dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca spre competentă soluționare.

De asemenea, reținând dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. și având în vedere că Judecătoria Cluj-Napoca s-a declarat necompetentă și a trimis dosarul Judecătoriei Brăila, spre competentă soluționare, Tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență, iar în temeiul art. 135 din acest act normativ, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

VI. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Potrivit dispozițiilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ., există conflict de competență "când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece același proces" și conform art. 133 alin. (2) C. proc. civ. "când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente."

Pentru a se reține existența conflictului negativ de competență, este necesar, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ca două sau mai multe instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze, considerând că nu sunt competente, iar dezînvestirea să fie reciprocă. Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ.

În speță, ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) C. proc. civ. nu este îndeplinită.

Înalta Curte reține că reclamanta A. a dedus judecății o cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat, în contradictoriu cu B., stabilirea locuinței minorului C. la domiciliul său, până la soluționarea definitivă a acțiunii de drept comun ce face obiectul Dosarului civil nr. x/2019 al acestei instanțe, exercitarea exclusivă de către reclamantă a autorității părintești cu privire la minor și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în raport de venitul pe care-l realizează.

Ulterior înregistrării dosarului pe rolul Judecătoriei Brăila, reclamanta a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, apreciind că, în raport de dispozițiile art. 114 C. proc. civ., este competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin Încheierea din 6 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Brăila a respins excepția necompetenței teritoriale, invocată de reclamanta-pârâtă, și, procedând la soluționarea cauzei, prin Sentința nr. 4616 din 11 iulie 2019, a respins cererea principală privind pe reclamanta-pârâtă A. și pe pârâtul-reclamant B. A admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de reclamanta-pârâtă, în ceea ce privește programul de vizitare minor, solicitat de pârâtul-reclamant și a respins cererea reconvențională.

Față de aspectele expuse, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de "reciprocitate" impusă de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., deoarece, prin Sentința nr. 4616 din 11 iulie 2019, Judecătoria Brăila nu s-a dezînvestit în favoarea primei instanțe învestite, Judecătoria Cluj-Napoca, ci a soluționat fondul cauzei deduse judecății, considerându-se competentă din perspectiva art. 114 C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte reține că, prin Decizia nr. 611 din 19 septembrie 2019, Tribunalul Brăila, secția I civilă, a admis apelurile formulate de apelanții A. și B. A anulat Sentința nr. 4616 din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Brăila. A admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brăila privind soluționarea cauzei. A trimis dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, spre competentă soluționare. A constat ivit conflictul negativ de competența și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Conform mențiunilor din cuprinsul deciziei, Tribunalul Brăila a adoptat această soluție în considerarea dispozițiilor art. 480 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora, "Dacă instanța de apel stabilește că prima instanță a fost necompetentă, iar necompetența a fost invocată în condițiile legii, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă."

Astfel cum se poate observa, Tribunalul Brăila, aplicând norma legală mai sus menționată, a admis excepția necompetenței Judecătoriei Brăila, invocată de reclamanta-pârâtă A. și a stabilit că instanța competentă să judece cauza este Judecătoria Cluj-Napoca, dispunând, totodată și trimiterea dosarului acestei instanțe, spre competentă soluționare.

Față de această împrejurare, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 611 din 19 septembrie 2019, Tribunalul Brăila, secția I civilă, a stabilit instanța competentă să soluționeze ordonanța președințială, conform prerogativelor conferite de dispozițiile art. 480 alin. (4) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunțarea regulatorului de competență.