ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 480/2019

HOTĂRÂRE

05.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 480/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoria Cluj-Napoca la data de 08.11.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat stabilirea, în mod provizoriu, a locuinței minorilor C., născut în data de 02.07.2009 în municipiul Timișoara, județul Timiș și D., născută în data de 14.05.2013 în municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj, la domiciliul reclamantului.

La data de 26.11.2018, pârâta a depus la dosar cerere reconvențională prin care a solicitat stabilirea, în mod provizoriu, a locuinței copiilor C. și D. la domiciliul său, până la soluționarea Dosarului nr. x/2018 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect cererea de divorț.

Prin Sentința civilă nr. 13709 din 28.11.2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

În motivarea soluției, instanța a reținut că cererea de ordonanță președințială se va introduce potrivit art. 998 C. proc. civ. la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Cât privește obiectul cererilor deduse judecății, s-a reținut că acesta este reprezentat de luarea măsurii ce privește ocrotirea minorilor, cerere care potrivit art. 114 C. proc. civ. este dată în competența instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, ceea ce presupune că excepția necompetenței teritoriale are un caracter absolut, putând fi invocată de oricare dintre părți, de către procuror sau de instanță din oficiu.

Conform susținerilor ambelor părți, la data sesizării instanței de către reclamant, cei doi minori locuiau în mod efectiv împreună cu pârâta în municipiul Arad, pârâta stabilindu-și, de altfel, domiciliul în această localitate la data de 09.11.2018, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.

Mai mult,s-a reținut că potrivit adeverințelor școlare depuse la dosar, cei doi minori frecventează în prezent cursurile unor unități școlare aflate pe raza municipiului Arad.

Judecătoria Arad, prin Sentința civilă nr. 3 din 4 ianuarie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ. și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că art. 998 C. proc. civ. prevede că cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Prin urmare, s-a reținut că pentru a elucida problematica instanței competente din punct de vedere teritorial, trebuie stabilită care anume instanță este competentă să soluționeze fondul dreptului.

S-a reținut că în cuprinsul cererii formulate, reclamantul a arătat că își are domiciliul legal în județul Alba și reședința în județul Cluj, într-un imobil închiriat, fapt confirmat și prin depunerea la dosar de a copiei CI și a contractului de închiriere, precum și prin depunerea de către Primăria municipiului Cluj-Napoca a referatului de anchetă socială.

În cuprinsul cererii de ordonanță președințială, reclamantul a arătat că pârâta își are domiciliul legal în municipiul Cluj-Napoca, Calea x, județul Cluj, fiind depusă la dosar copia CI a reclamantei, din care rezultă acest domiciliu.

Din verificarea bazei de date a DEBAPD, dispusă de instanța de judecată, a rezultat că în perioada 30.08.2016 - 09.11.2018, reclamanta a avut domiciliul legal în municipiul Cluj-Napoca, Calea x, județul Cluj. A mai rezultat faptul că, începând cu data de 09.11.2018, pârâta își are domiciliul legal în municipiul Arad, Aleea x, județul Arad.

În data de 06.11.2018, reclamantul a înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca o acțiune civilă în contradictoriu cu pârâta, prin care a solicitat, pe calea dreptului comun, stabilirea locuinței copiilor la domiciliul său.

Acțiunea civilă formulată de reclamant face obiectul Dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

În data de 16.11.2018, pârâta din prezentul dosar, în calitate de reclamantă, a înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca o acțiune prin care a solicitat desfacerea căsătoriei, exercitarea autorității părintești față de copii, stabilirea locuinței copiilor și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea copiilor, ce face obiectul Dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

În concluzie, s-a reținut că dacă Judecătoria Cluj-Napoca este competentă din punct de vedere teritorial să judece fondul dreptului, tot această judecătorie este competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială, având în vedere dispozițiile cuprinse în art. 998 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca în data de 08.11.2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat stabilirea, în mod provizoriu, a locuinței minorilor C. și D. în municipiul Cluj-Napoca, la domiciliul reclamantului.

Ulterior, la data de 16.11.2018, pârâta din prezentul dosar, în calitate de reclamantă, a înregistrat la Judecătoria Cluj-Napoca o acțiune civilă, în contradictoriu cu reclamantul din prezentul dosar, în calitate de pârât, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei, exercitarea autorității părintești față de minori, stabilirea locuinței copiilor și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea copiilor, ce face obiectul Dosarului nr. x/2018, aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

Temeiul juridic al ambelor cereri se încadrează în "Procedura divorțului", reglementată în Titlul I al Cărții a VI-a intitulată "Proceduri speciale", motiv pentru care, potrivit regulii de interpretare logică "specialia generalibus derogant", prevederile cuprinse în art. 915 - 998 C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate față de reglementările similare care nu privesc procedura divorțului.

Conform art. 920 C. proc. civ., în procedura divorțului, "Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei". Prin urmare, textul condiționează inițierea procedurii ordonanței președințiale de existența unui proces de divorț pendinte, așa cum este cazul în speța de față.

Se constată că, în procedura divorțului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obișnuit ar intra în competența instanței de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 C. proc. civ. care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate față de art. 114 C. proc. civ.

Topografic, art. 920 C. proc. civ. este așezat după art. 919 C. proc. civ., care îngăduie instanței învestite cu soluționarea cererii de divorț să se pronunțe asupra cererilor accesorii și incidentale formulate în divorț. Din moment ce textul permite această prorogare de competență în mod expres, fără a face nicio distincție, apare ca lipsită de relevanță dezbaterea privind lipsa caracterului incidental al ordonanței președințiale, căci "ubi lex non distinguit, nec nos distinquere debemus" (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem).

Din cuprinsul art. 919 și 920 C. proc. civ. rezultă că procedura divorțului cuprinde și norme privind cererile accesorii și incidentale introduse pe calea ordonanței președințiale în scopul stabilirii locuinței copiilor minori, a obligației de întreținere, a încasării alocației de stat pentru copii și a folosirii locuinței familiei.

Aceste prevederi au caracter special, motiv pentru care vor fi aplicate cu prioritate față de art. 114 (în ce privește competența instanței de tutelă), de art. 123 alin. (1) C. proc. civ. (în materia prorogării de competență asupra cererilor accesorii, adiționale și incidentale) și de art. 997 - 998 C. proc. civ. (în materia ordonanței președințiale).

Față de cele expuse, Înalta Curte reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 919 și art. 920 C. proc. civ. în temeiul căruia instanța învestită cu soluționarea cererii de divorț, adică Judecătoria Cluj-Napoca, poate lua măsurile vremelnice, până la soluționarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei, pe calea ordonanței președințiale, cu privire la stabilirea vremelnică a locuinței minorilor.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, instanță care urmează să se pronunțe și asupra cererii de divorț.