ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 916/2018

HOTĂRÂRE

20.03.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 916/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/173/2017, pe rolul Judecătoriei Adjud, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a formulat cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat ca instanța să dispună cu privire la mai multe capete de cerere până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/299/2016* aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, având ca obiect divorț cu minor, stabilirea locuinței minorelor la mamă, exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă și obligarea pârâtului la cheltuielile de creștere și întreținere în favoarea minorelor în raport de veniturile părților și de nevoile minorelor C. și D., rezultate din căsătoria încheiată între părți.

Astfel, cererile reclamantului formulate pe cale de ordonanță președințială au vizat programul de vizitare, stabilirea locuinței minorelor împreună cu tatăl până Ia soluționarea procesului de divorț, sau suplinirea consimțământului mamei pentru efectuarea unei călătorii în India, pentru realizarea acesteia, reclamantul având nevoie de documentele de identitate și de călătorie ale celor două fiice (capătul de i cerere privind predarea actelor de naștere și a pașapoartelor minorelor, în original), precum și exercitarea unor drepturi și obligații cu privire la minore.

Prin sentința civilă nr. 2368 din data de 28 noiembrie 2017, Judecătoria Adjud a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Adjud invocată de pârâtă prin întâmpinare, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector I București.

Instanța a reținut că, potrivit art. 998 din C. proc. civ., reglementarea generală în materie, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

În cauză s-a făcut dovada existenței pe rolul Judecătoriei Sector 1 București a Dosarului nr. x/299/2016*, având ca obiect divorț cu minor, stabilirea locuinței minorelor la marnă, exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă și obligarea pârâtului la cheltuielile de creștere și întreținere în favoarea minorelor în raport de veniturile părților și de nevoile minorelor. Conform verificării din baza de date DEPABD și a susținerilor pârâtei, aceasta figurează cu ultimul istoric al domiciliului în Adjud, jud. Vrancea și locuiește în fapt București, str. x, Sector 1.

Instanța a reținut și dispozițiile art. 915 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se afla cea din urmă locuință comună a soților, iar dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

S-a mai reținut și că, potrivit art. 920 din C. proc. civ., reglementarea specială în materie, instanța de divorț poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și Ia folosirea locuinței familiei. Instanța de divorț este în speță Judecătoria Sector 1 București, pe rolul căreia se află Dosarul nr. x/299/2016*, având ca obiect divorț cu minor.

Judecătoria sectorului J București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 9677 din data de 20 decembrie 2017, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Adjud. Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

Instanța a reținut că, la stabilirea competenței teritoriale a cererii formulate pe cale de ordonanță președințială, instanța trebuie să aibă în vedere regulile de competență teritorială, prin raportare la obiectul cererii și la momentul introducerii acesteia, independent de faptul că pe rolul instanțelor se află im alt proces de fond, în speță obiectul cererilor formulate pe calea ordonanței președințiale fiind relevant.

Având în vedere aceste considerații, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 114 din C. proc. civ. care determină competența teritorială de soluționare, prin raportare la locuința minorilor.

Cu privire la modalitatea de interpretare a sintagmei "cereri, privind ocrotirea persoanei fizice" din cuprinsul art. 114 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a apreciat că aceasta include și cererile care decurg din autoritatea părintească, în condițiile în care potrivit art. 106 alin. (1) din C. civ. se prevede că ocrotirea părintească se realizează în primul rând de către părinții copilului.

A apreciat instanța că, din modul de formulare a capetelor de cerere care formează obiectul ordonanței președințiale, se deduce faptul că reclamantul solicită în esență, luarea unor măsuri privind ocrotirea celor doi copii minori ai părților, în acest sens trebuind să fie interpretate și cererile sale vizând programul de vizitare, stabilirea locuinței minorelor împreună cu tatăl până la soluționarea procesului de divorț sau suplinirea consimțământului mamei pentru efectuarea unei călătorii în India, pentru realizarea acesteia, reclamantul având nevoie de documentele de identitate și de călătorie ale celor două fiice (capătul de cerere privind predarea actelor de naștere și a pașapoartelor minorelor, în original). Or aceste cereri revin, în virtutea art. 114 din C. proc. civ., instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minorul, ca și persoană ocrotită.

În aceste condiții, instanța a considerat că nu Judecătoria Sectorului 1 București (instanță învestită cu procesul de divorț al părinților acelorași minori și cu cererile accesorii divorțului vizând măsuri cu privire la copiii cuplului care se desparte), este instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece cererile formulate pe cale ordonanței președințiale referitoare exclusiv la minori și la raporturile acestora cu părintele cu care nu locuiesc în prezent, ci judecătoria din circumscripția unde minorele locuiesc în prezent, respectiv orașul Adjud, județul Vrancea.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Adjud la data de 21 noiembrie 2037, sub nr. x/173/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a formulat cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat luarea unor măsuri provizorii privind programul de vizită și exercitarea unor drepturi privind creșterea și educarea minorelor C. și D. rezultate din căsătoria încheiată între părți, până la soluționarea divorțului dintre părți înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. x/299/2016* aflat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, dosar în care pârâta are calitate de reclamant iar el are calitatea de pârât.

A susținut reclamantul că, în speță, competența instanța competentă pentru soluționarea cererii de ordonanță președințială este instanța competentă să soluționeze în prima instanță fondul dreptului, potrivit art. 997 din C. proc. civ., iar potrivit art. 915 alin. (1), ultima teză din C. proc. civ., în situația în care pârâtul nu are locuința în țară, competența asupra cererii de divorț revine judecătoriei în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. Or, reclamanta din cererea de divorț are în prezent domiciliu! în Adjud, jud. Vrancea.

Consultând sistemul ECRIS, Înalta Curte constată că Dosarul nr. x/299/2016*, înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului i București, la data de 2 februarie 2017, vizează cererea de chemare în judecată prin care reclamanta B. a solicitat, pe calea dreptului comun, în contradictoriu cu pârâtul A., desfacerea căsătoriei, stabilirea locuinței minorelor la mamă, exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă și obligarea pârâtului la cheltuielile de creștere și întreținere în favoarea minorelor în raport de venituri și de nevoile minorelor C. și D.

Conform mențiunilor din programul de evidență informatizată a instanțelor, la data soluționării conflictului negativ de competență pendinte, Dosarul nr. x/299/2016* al Judecătoriei sectorului 1 București, după amânări succesive ale cauzei, are fixat termen de judecată la data de 15 mai 2018.

Înalta Curte reține că potrivit prevederilor generale ale art. 998 din C. proc. civ. cererea de ordonanță președințială se va introduce ia instanța competentă să se pronunțe în primă instanța asupra fondului dreptului.

Se mai reține că, în materia relațiilor de familie, prin norma specială cuprinsă în art. 920 din C. proc. civ. se stipulează că instanța învestită, pe calea dreptului comun, cu soluționarea divorțului părților poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire ia stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și folosirea locuinței familiei.

Astfel cum s-a reținut instanța învestită, pe calea dreptului comun, cu soluționarea cererii de divorț, precum și a cererilor accesorii acestuia, este Judecătoria sectorului 1 București, procesul de divorț având fixat termen de judecată ia data de 15 mai 2018.

Or, în condițiile în care instanța competentă să judece divorțul este Judecătoria sectorului 1 București, în aplicarea dispozițiilor art. 920, coroborate cu cele ale art. 998 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială.

Pe temeiul acestor considerente, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.