ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4223/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data 22 martie 2018 pe rolul Judecătoriei Turda, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului C. exclusiv de către aceasta, respectiv stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său, cu obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 263, art. 403, art. 488, art. 496, art. 505 C. civ., art. 111 și următoarele C. proc. civ.

Pârâtul a formulat întâmpinare, care a arătat că este de acord cu stabilirea domiciliului minorului la mamă, iar, pe cale reconvențională, a solicitat stabilirea exercitării părintești în comun, obligarea sa la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, respectiv stabilirea în favoarea sa a unui program de vizitare a minorului.

Prin Sentința civilă nr. 1449/17.07.2018, Judecătoria Turda a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Botoșani.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Turda a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

De asemenea, a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 114 C. proc. civ., întrucât instituirea autorității părintești nu este una dintre cererile vizate de dispozițiile art. 106 din C. civ. - care se referă exclusiv la ocrotirea minorului prin instituirea tutelei, a curatelei, punerea sub interdicție - instituții reglementate de Cartea I Titlul III (intitulat Ocrotirea persoanei fizice) C. civ., autoritatea părintească fiind reglementată de Cartea a II-a Titlul IV, iar pentru celelalte cereri de competența instanței de tutelă este aplicabil art. 107 din C. proc. civ.

Judecătoria Botoșani, astfel învestită, prin Sentința civilă nr. 4268 din 11 octombrie 2018, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Turda. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Botoșani a reținut că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 106 alin. (1), art. 261, art. 265 și art. 114 din C. proc. civ., o cerere având ca obiect exercitarea autorității părintești asupra unui minor și stabilirea locuinței acestuia este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie. Aceasta se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, potrivit art. 114 C. proc. civ., care stipulează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

De asemenea, s-a reținut că în cauză, prin Sentința civilă nr. 174/2013, pronunțată de Judecătoria nr. 5 din Zaragoza, minorul a fost încredințat spre educare mamei, ceea ce presupune să-i asigure printre altele și locuința, iar în prezent minorul locuiește împreună cu reclamanta în Câmpia Turzii, municipiul Turda, aspect ce rezultă din ancheta psiho-socială aflată la dosar, minorul fiind totodată înscris la Școala Gimnazială X. Câmpia Turzii (potrivit adeverinței de la fila x).

În consecință, Judecătoria Botoșani a reținut că, față de dispozițiile legale evocate, având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite a fost stabilit, prin hotărâre judecătorească, la mama sa, iar, domiciliul acesteia se află în municipiul Turda, potrivit art. 114 C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Turda.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, pentru considerentele ce succed:

Art. 106 din C. civ. prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...) iar potrivit art. 107, " Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].

De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că " În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc" iar la alin. (2) că" Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț" .

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].

Totodată, potrivit art. 92 alin. (1) și (2) C. civ., "(1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic. (2) În cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic".

În raport de textele legale menționate, Înalta Curte reține că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 114 din C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel [alin. (1)]".

Astfel, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului C. exclusiv de către acesta și stabilirea domiciliului minorului la domiciliul său.

Prin Sentința civilă nr. 174/2013, pronunțată de Judecătoria nr. 5 din Zaragoza minorul a fost încredințat spre educare mamei, ceea ce presupune să-i asigure printre altele și locuința, iar în prezent minorul locuiește împreună cu reclamanta în Câmpia Turzii, municipiul Turda, aspect relevat de ancheta psiho-socială aflată la dosarul Judecătoriei Botoșani, minorul fiind totodată înscris la Școala Gimnazială X. Câmpia Turzii (potrivit adeverinței de la fila x din același dosar).

Așadar, în prezenta cauză, persoana ocrotită este minorul C., în interesul căruia reclamanta, mama sa, a promovat cererea de chemare în judecată.

În consecință, față de dispozițiile legale anterior citate, având în vedere că domiciliul persoanei ocrotite - minorul C., se află la mama sa, în Câmpia Turzii, str. x, municipiul Turda, județul Cluj, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., având ca obiect "exercitarea autorității părintești", în favoarea Judecătoriei Turda.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV