ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 180/2019

HOTĂRÂRE

30.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 180/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 15 martie 2018 sub nr. dosar x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., stabilirea domiciliului minorei C. la mama reclamantă, în Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinți, potrivit art. 496 C. civ., exercitarea autorității părintești în exclusivitate de către mamă potrivit art. 505 alin. (2) C. civ. coroborat cu art. 398 C. civ., obligarea pârâtului la acordarea pensiei de întreținere necesară pentru creștere, învățătură, educare și pregătire profesională, potrivit art. 499 C. civ.

Prin Sentința nr. 3806 din 27 septembrie 2018 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., care stabilesc ca regulă generală introducerea acțiunii la instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul pârâtul, ca locuință efectivă.

Întrucât domiciliul pârâtului se află în localitatea Timișoara, raportat la dispozițiile legale anterior menționate și la art. 91 C. civ., instanța competentă a soluționa cauza este Judecătoria Timișoara.

În cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., întrucât acest text nu se aplică în cazul oricărei cereri date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, ci numai celor privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv celor prevăzute de Titlul III, intitulat "Ocrotirea persoanei fizice", al Cărții I, "Despre persoane", din C. civ.. Or, exercitarea autorității părintești nu se regăsește printre dispozițiile ce reglementează ocrotirea persoane fizice, fiind prevăzută în Titlul IV "Autoritatea părintească" al Cărții a II a "Despre familie".

Prin Sentința nr. 11579 din 27 noiembrie 2018 Judecătoria Timișoara, secția a II-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că obiectul litigiului este stabilirea domiciliului minorei, exercitarea autorității părintești și stabilire pensie de întreținere, deci cereri privind ocrotirea minorei, sens în care devin incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., conform cărora cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, fiind vorba despre o competență exclusivă.

Astfel cum rezultă din cererile părților și din înscrisurile depuse la dosar, minora C., locuiește în prezent cu mama sa, reclamanta A., în Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinți.

La data introducerii prezentei cereri (15 martie 2018), reclamanta împreună cu minora aveau domiciliul în orașul Drobeta-Turnu Severin, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, căreia îi revine competența de soluționare a cauzei.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "Până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare".

Art. 106 C. civ. prevede, la alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...), iar, potrivit art. 107 C. civ., "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii".

Art. 114 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 statuează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.]. De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că "În cazul copilului din afara căsătoriei (...), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc", iar la alin. (2) că "Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț".

Conform acestor dispoziții, aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, prevăzută de art. 398 alin. (1) C. civ., stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, potrivit art. 400 alin. (1) C. civ., sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, în conformitate cu art. 402 alin. (1) C. civ.

Astfel, în speța de față, situației juridice invocate prin acțiune, ce derivă din raportul de filiație dintre minora C. și părinții acesteia, îi sunt incidente regulile ce guvernează materia autorității părintești și obligației de întreținere, dispozițiile art. 106 C. civ., care enumeră măsurile de ocrotire a minorului și exercitarea drepturilor părintești, constituind o formă de ocrotire ce atrage aplicabilitatea art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Aceste dispoziții legale instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Având în vedere că la data introducerii acțiunii (15 martie 2018) minora locuia cu mama sa în municipiul Drobeta-Turnu Severin județul Mehedinți, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin fiind instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentei pricini, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.