ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 544/2019

HOTĂRÂRE

07.03.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 544/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud la data de 2 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se dispună exercitarea autorității părintești de către aceasta, în baza art. 398 C. civ., și stabilirea locuinței minorului C. la domiciliul său din Spania, Zaragoza, Utebo, Calle Panticosa, nr. 4, P02 A, până la desfacerea căsătoriei, în baza art. 400 din același act normativ.

În motivare, a arătat, în esență, că părțile sunt despărțite în fapt din cursul anului 2016, iar minorul C., în vârstă de 6 ani, locuiește împreună cu reclamanta și cu părinții săi în Municipiul Drobeta-Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinți.

A arătat că, din cursul lunii martie 2018, lucrează și locuiește în Zaragoza, Spania, unde dorește să îl ducă și pe fiul său.

De asemenea, a menționat că intenționează să formuleze acțiune de divorț și pentru obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 997 - 1002 C. proc. civ. și art. 398 și art. 400 C. civ.

Prin Sentința civilă nr. 1075 din 31 octombrie 2018, Judecătoria Aiud a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Aiud a reținut că, potrivit art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului.

Conform art. 114 din același act normativ, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana ocrotită.

Judecătoria Aiud a constatat că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, rezultă că minorul domiciliază în Drobeta-Turnu Severin la bunici, aspect care rezultă și din ancheta psiho-socială efectuată în cauză, aflată la dosar.

În ceea ce privește aspectul învederat de apărătorul reclamantei potrivit căruia minorul domiciliază și în Lunca Mureșului, a apreciat că acesta reprezintă o simplă susținere care nu s-a coroborat cu niciun alt mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu are domiciliul în această localitate, din declarațiile sale rezultând că locuiește în Spania, iar atunci când revine în țară, locuiește cu bunicii materni ai minorului, în apartamentul acestora din Drobeta-Turnu Severin.

Judecătoria Aiud a reținut că nu s-a făcut dovada ultimului domiciliu comun al părților și că nu a putut fi avută în vedere competența prin raportare la acest aspect, cât timp obiectul cererii de chemare în judecată constă într-o ordonanță președințială având ca obiect exercitarea autorității părintești și stabilire domiciliu minor, iar nu divorț.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 7 noiembrie 2018, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 4686 din 29 noiembrie 2018, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud.

Pentru a dispune astfel, a reținut că, din cuprinsul acțiunii, rezultă că reclamanta are domiciliul în comuna Lunca Mureșului, sat Lunca Mureșului nr. 6, jud. Alba, în vreme ce pârâtul locuiește în comuna Dumitra, sat Cepari, jud. Bistrița-Năsăud. Din susținerile reclamantei reiese că minorul C. locuiește în Drobeta-Turnu Severin, str. x, jud. Mehedinți.

Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a constatat incidența dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., care prevăd că cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Instanța a făcut referire la Decizia nr. 2816 din 22 mai 2013, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a stabilit că dispozițiile art. 997 C. proc. civ. (actual art. 998 după republicare), conform cărora cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului, reglementează competența materială de soluționare a unei astfel de cereri, iar nu competența teritorială, aceasta din urmă urmând a fi determinată potrivit regulilor generale.

Prin urmare, la stabilirea competenței teritoriale în cauză, instanța a avut în vedere regulile generale, raportându-se la momentul introducerii cererii de ordonanță președințială, independent de faptul că pe rolul instanțelor s-ar afla pendinte și fondul cauzei.

A reținut că, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Art. 126 alin. (1) din același act normativ prevede că părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât cele care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă. Per a contrario, a considerat că, ori de câte ori este vorba de o pricină care nu se referă la bunuri sau la drepturi de care părțile pot să dispună, normele care stabilesc instanța, din punct de vedere teritorial, sunt de ordine publică, iar competența teritorială este absolută.

Având în vedere obiectul cauzei, instanța a apreciat că este vorba despre o pricină privitoare la drepturi de care părțile nu pot dispune. Întrucât, în acest caz, legea nu prevede în expres instanța competentă din punct de vedere teritorial, a stabilit că se aplică regula de drept comun reglementată de art. 107 C. proc. civ., fiind vorba despre o competență teritorială exclusivă.

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ. "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În acest sens, a reținut că reclamanta a indicat domiciliul pârâtului ca fiind în comuna Dumitra, sat Cepari, jud. Bistrița-Năsăud, procedura de citare fiind legal îndeplinită la această adresă.

Totodată, instanța a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ., aceste norme aplicându-se numai în cazul celor care privesc ocrotirea persoanei fizice, prevăzute în Titlul III, intitulat "Ocrotirea persoanei fizice", al Cărții I, "Despre persoane", din C. civ. și că exercitarea autorității părintești nu se regăsește printre dispozițiile ce reglementează ocrotirea persoane fizice, fiind prevăzută în Titlul IV "Autoritatea părintească" al Cărții a II-a "Despre familie".

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la data de 11 decembrie 2018, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 141 din 21 ianuarie 2019, Judecătoria Năsăud a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței președințiale, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a dispune astfel, a reținut că, din ancheta psihosocială efectuată de Primăria Municipiului Drobeta-Turnu Severin, aflată la dosarul Judecătoriei Aiud, rezultă că minorul C., locuiește în municipiul Drobeta-Turnu Severin împreună cu reclamanta și bunicii materni, fiind elev în clasa I la Școala Gimnazială "Petre Sergescu" din localitate.

Potrivit art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, iar conform art. 114 alin. (1) din același act normativ, "Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită".

Criteriul de determinare al sferei de aplicare a normei îl reprezintă obiectul cererilor, potrivit voinței exprese a legiuitorului. Acesta a dat denumirea "Ocrotirea persoanei fizice" unui titlu din Cartea I "Despre persoane" (art. 104 - art. 186 C. civ.), ceea ce ar putea semnifica intenția de a cuprinde doar cererile din acest titlu în sintagma din art. 114 C. proc. civ. "cereri privind ocrotirea persoanei fizice". Cu toate acestea, art. 106 C. civ. prevede măsurile de ocrotire a persoanei fizice și arată, în alin. (1), că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte masuri de protecție specială anume prevăzute de lege." Aceste cereri sau măsuri privind ocrotirea minorului prin părinți se regăsesc în C. civ., în Cartea a II-a, Titlul IV "Autoritatea părintească".

În aceste condiții, instanța a reținut că, în sfera de aplicare a normei, intră cererile menționate în Titlul III "Ocrotirea persoanei fizice" din Cartea I "Despre persoane" a C. civ., precum și cererile privind ocrotirea copilului prevăzute în legi speciale. De asemenea, având în vedere că ocrotirea minorului se face prin părinți, instanța a apreciat că, în sfera de aplicare a normei intră și cererile legate de exercitarea autorității părintești, prevăzute în C. civ., Cartea a II-a, Titlul IV "Autoritatea părintească" (art. 483 - 512).

În raport de textele legale menționate, instanța a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 114 C. proc. civ., cu caracter special, ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din acest act normativ.

Din aceste considerente, având în vedere că minorul C., persoana ocrotită cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, locuiește în municipiul Drobeta-Turnu Severin, localitate care se află în raza de competență a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, potrivit prevederilor H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, astfel cum a fost modificată, în baza dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Examinând conflictul de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului este reprezentat de cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. prin care a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtul B., să se dispună exercitarea autorității părintești de către aceasta, în baza art. 398 C. civ., și stabilirea locuinței minorului C. la domiciliul său din Spania, Zaragoza, Utebo, Calle Panticosa, nr. 4, P02 A, până la desfacerea căsătoriei, în baza art. 400 din același act normativ.

Conform art. 997 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Potrivit dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ., "ocrotirea minorului se realizează prin părinți (...)", iar, conform prevederilor art. 107 din același act normativ, "procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii."

Art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010 stipulează că, "până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare."

Dispozițiile art. 114 C. proc. civ. dispun în sensul că, "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită."

Sintagma "cereri privind ocrotirea persoanei fizice" include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I C. civ., respectiv cererile care vizează autoritatea părintească și exercitarea acesteia.

Titlul IV din C. civ., intitulat "Autoritatea părintească", cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea părintească și exercitarea acesteia, locuința copilului și obligația de întreținere, conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din neînțelegerile între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești (art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești (art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1)).

Conform normelor C. civ., aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești numai de unul dintre părinți (art. 398 alin. (1) C. civ.), stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii dintre părinți ori dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului art. 400 alin. (1) sau stabilirea contribuției fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1)).

Totodată, potrivit art. 92 alin. (1) C. civ., "domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic. Alin. (2) al aceluiași articol stipulează că, în cazul în care părinții au domicilii separate și nu se înțeleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanța de tutelă, ascultându-i pe părinți, precum și pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide ținând seama de interesele copilului. Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, minorul este prezumat că are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic."

În raport de textele legale menționate, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 114 din C. proc. civ., care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, care derogă de la norma generală reglementată de art. 107 C. proc. civ., și care, prin alin. (1), stabilește o competență teritorială generală, conform căreia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

În speță, persoana ocrotită este minorul C., în interesul căreia reclamanta A., mama acestuia, a promovat ordonanța președințială.

Din motivarea cererii de ordonanță președințială dedusă judecății și din conținutul raportului de anchetă psihosocială întocmit de Compartimentul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Drobeta-Turnu Severin la data de 29 octombrie 2018, la solicitarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, rezultă că minorul locuiește cu reclamanta, la bunicii materni, în municipiul Drobeta-Turnu Severin, fiind elev la Școala Gimnazială nr. 4 "Petre Sergiu" din această localitate.

Prin urmare, aplicând prevederile legale anterior menționate, Înalta Curte apreciază că instanța de tutelă competentă să soluționeze pricina este Judecătoria Drobeta-Turnu Severin în circumscripția căreia domiciliază persoana ocrotită.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.