ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2172/2019

HOTĂRÂRE

21.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2172/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 martie 2019 pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună suplinirea consimțământului pârâtului în vederea obținerii pașaportului pentru minorul C.

În motivare, reclamanta a învederat faptul că în urma relației de concubinaj cu pârâtul a rezultat minorul C., care se află în grija sa și a părinților săi la domiciliul acestora din comuna Șimian, județul Mehedinți. A precizat că are un loc de muncă stabil în Germania, unde locuiește, și revine în România de câte ori poate pentru a-și vedea copilul.

Prin Sentința civilă nr. 1044 din 27 martie 2019 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, având în vedere obiectul cauzei - suplinirea acordului pârâtului în vederea emiterii pașaportului pentru minor -, pricina privește drepturi de care părțile nu pot dispune. Întrucât în acest caz, legea nu prevede în mod expres instanța competentă din punct de vedere teritorial, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a aplicat regula de drept comun înscrisă la art. 107 C. proc. civ., nefiind incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ. întrucât exercitarea autorității părintești nu se regăsește printre dispozițiile ce reglementează ocrotirea persoane fizice, fiind prevăzută în Titlul IV "Autoritatea părintească" al Cărții a II- a "Despre familie".

Cum domiciliul pârâtului B. se afla în Jimbolia, județul Timiș, instanța a concluzionat că revine Judecătoriei Timișoara competența de soluționare a cauzei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timișoara a pronunțat Sentința civilă nr. 9336 din 10 septembrie 2019 prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că măsurile de ocrotire a persoanei fizice reglementate de Titlul III din Cartea I din C. civ. nu sunt limitative. A reținut, de asemenea, aplicabilitatea dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. - "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită" și a prevederilor art. 92 alin. (1) C. civ. - "domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește în mod statornic".

Constatând că domiciliul minorului este în localitatea Șimian, județul Mehedinți, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

În speță, situația juridică invocată prin acțiune derivă din raportul de filiație dintre minor și părinții săi, ceea ce determină incidența în speță a regulilor din materia autorității părintești.

În cuprinsul dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ. se prevede că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar, potrivit art. 107 C. civ., procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care hotărăște, potrivit interesului superior al copilului.

Conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I din C. civ., respectiv cererile care decurg din exercitarea autorității părintești reglementate de Titlul IV din Cartea a II-a - Despre familie - din C. civ.

Totodată, se reține și incidența dispozițiilor art. 265 C. civ., potrivit cărora toate măsurile date prin Cartea a II-a - Despre familie - din C. civ. în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă.

De asemenea, art. 505 alin. (2) C. civ. prevede la că dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.

Conform dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin aplicarea prevederilor legale anterior menționate, având în vedere că minorul C. locuiește cu bunicii materni în comuna Șimian, județul Mehedinți (astfel cum rezultă din ancheta socială întocmită de Primăria comunei Șimian), constatând că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana ocrotită, cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentei pricini, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.