ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3678/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3678/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele;

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Turda la data de 26 ianuarie 2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună ca locuința minorului C. să fie stabilită la domiciliul mamei, ca autoritatea părintească asupra minorului să fie exercitată în comun, iar pârâtul să fie obligat la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorului, începând cu data introducerii acțiunii și până la majorat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în urma relației de concubinaj cu pârâtul, s-a născut minorul B., Iar de la nașterea minorului relațiile s-au tensionat, pârâtul devenind agresiv.

În drept, au fost invocate prevederile art. 496 alin. (3), art. 499, art. 529, art. 505 alin. (2) și art. 453 C. civ.

La data de 26 martie 2018 pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția conexității, arătând că a investit Judecătoria Alba Iulia eu acțiune similară celei ce formează obiectul prezentului dosar, iar prin cerere reconvențională, a solicitat stabilirea în favoarea sa a unui program de vizitare a minorului

Prin sentința civilă nr. 1170 din 4 iunie 2018, Judecătoria Turda a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, față de împrejurarea că pârâtul are domiciliul în circumscripția teritorială a acestei instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Turda a reținut, în esență, că instituirea autorității părintești nu este una dintre cererile vizate de dispozițiile art. 106 C. civ., ce se referă exclusiv la ocrotirea minorului prin instituirea tutelei, a curatelei, punerea sub interdicție, iar pentru celelalte cereri de competența instanței de tutelă se impun a fi aplicabile dispozițiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Investită prin declinare, Judecătoria Alba lulia a pronunțai sentința nr. 1638 din 31 iulie 2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Turda, în a cărei rază teritorială își are reședința persoana ocrotită, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

În motivarea seminței, Judecătoria Alba lulia a reținut că persoana ocrotită, minorul B. locuiește la domiciliul mamei sale în județul Cluj, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Turda.

A stabilit că, în cauză, competența este determinată de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. în sarcina instanței de tutelă și de familie în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, în speță minorul C., dispoziție derogatorie de la norma generală.

Cu privire la conflictul negativ de competența, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

în speță, situația juridică invocată prin acțiunea introductivă derivă din raportul de filiație dintre minor și părinții săi, ceea ce determină incidența regulilor în materia autorității părintești.

În cuprinsul dispozițiilor art. 106 alin. (1) C. civ. se prevede că ocrotirea minorului se realizează prin părinți, iar, potrivit art. 107 C. civ., procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă este cea care hotărăște, potrivit interesului superior al copilului.

Conform dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include și cererea vizând ocrotirea minorului prin părinți, în sensul art. 106 alin. (1) teza I din C. civ. respectiv cererile care decurg din exercitarea autorității părintești reglementate de Titlul IV din Cartea a II-a - Despre familie - din C. civ.

Totodată, se reține și incidența dispozițiilor art. 265 C. civ., potrivit cărora toate măsurile date prin Cartea a II-a - Despre familie - din C. civ. în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă.

De asemenea, art. 505 alin. (2) C. civ. prevede la că dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutela, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.

Conform dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și fam Uit, având competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispozițiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin aplicarea prevederilor legale anterior menționate, având în vedere că minorul C. locuiește cu mama sa în județul Cluj, constatând că Judecătoria Turda este instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul persoana ocrotită, cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentei pricini, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.