ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1446/2017

Decizia nr. 1446/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la data de 09 martie 2017, sub numărul x/301/2017, reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 3 București, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea, în mod provizoriu, a domiciliului minorilor C., născut la data de 03 martie 2006 și D., născut la data de 12 ianuarie 2009, la domiciliul sau reședința mamei, în motivare, reclamanta a arătat că între părți au existat mai multe procese cu privire la exercitarea autorității părintești și alte cereri conexe, prin Sentința nr. 3763/2014, Judecătoria Cluj-Napoca dispunând stabilirea domiciliului minorilor la mamă, situat în acel moment la Cluj-Napoca.

De asemenea, prin Sentința civilă nr. 7069/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a stabilit programul de vizitare al tatălui. Reclamanta a mai arătat că minorii au locuit în permanență cu ea, iar în condițiile în care a trebuit să schimbe locui de exercitare a atribuțiilor de serviciu în București, a depus toate diligențele pentru stabilirea reședinței în București, precum și pentru arondarea școlară și medicală a minorilor la instituții specializate, situate în apropierea reședinței. Pârâtul a promovat ordonanța președințială la Judecătoria Cluj-Napoca, indicând domiciliul mamei la adresa unde aceasta nu mai locuia în fapt, în aceste condiții instanța dispunând stabilirea în mod provizoriu a domiciliului minorilor la domiciliul tatălui, pe o perioadă de 6 luni.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 6418 din data de 24 mai 2017, pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârât la primul termen de judecată, fiind declinată competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 997 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului, iar din actele dosarului, instanța a reținut că reclamanta, împreună cu minorii, locuiesc în fapt în sectorul 3, însă prin Sentința civilă nr. 1283/2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a dispus stabilirea în mod provizoriu a domiciliului minorilor la domiciliul tatălui, pe o perioadă de 6 luni.

Totodată, din cuprinsul cererii de chemare în judecată și raportul de anchetă psihosocială efectuat în cauză de către Autoritatea Tutelară Cluj-Napoca, instanța a reținut că pârâtul locuiește în Cluj Napoca. În raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și de faptul că domiciliul legal al minorilor, pentru o perioadă de 6 luni, a fost stabilit la tată, în Cluj-Napoca, măsură ce nu poate fi schimbată de mamă fără acordul instanței, Judecătoria sectorului 3 București declinat competența teritorială de soluționare a cauzei la Judecătoria Cluj-Napoca.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 16 iunie 2017. La data de 22 iunie 2017, reclamanta a depus completare și precizare de acțiune prin care a solicitat să fie autorizată să înscrie pe minorii C. și D., pentru cursurile școlare 2017 - 2018, respectiv cursurile pentru ciclul primar și cel gimnazial, la unitatea școlară și în condițiile de învățământ pe care le consideră cele mai potrivite pentru cei doi minori, la locul de domiciliu sau de reședință ales de mamă, fără acordul expres al pârâtului. Prin Sentința civilă nr. 4849 din 23 iunie 2017, Judecătoria Cluj-Napoca a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie sectorului 3 București.

Constatând existența conflictului negativ de competență, instanța a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și justiție, pentru soluționarea conflictului de competență, în vederea stabilirii instanței competente. S-a reținut că, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile art. 998 și art. 314 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea de ordonanță președințială dedusă judecății în prezentul dosar este judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul sau reședința minorii.

Astfel, din raportul de anchetă socială efectuat de Primăria Sectorului 3 București și din cel efectuat de Primăria Cluj-Napoca, instanța a reținut că minorii locuiesc împreună cu mama reclamantă în București sector 3, din luna februarie 2017, deci anterior introducerii prezentei acțiunii, aspect invocat și de către pârât în cererea de emitere a ordonanței președințiale înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. x/211/2017. Chiar dacă prin ordonanța președințială nr. 1283 din 24 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/211/2017, instanța a stabilit în mod provizoriu domiciliul minorilor C. și D. la domiciliul tatălui lor, pe o perioadă de șase luni, respectiv până la data de 24 august 2017, pârâtul a arătat în fața instanței că această hotărâre nu a fost încă executată.

S-a mai apreciat că nu se poate reține că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă să soluționeze cerere pentru considerentul că domiciliul de drept al celor doi minori ar trebui să fie în Cluj-Napoca la tatăl lor, după cum s-a dispus prin ordonanța președințială nr. 1283 din 24 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, deoarece art. 114 alin. (1) C. proc. civ. nu se referă la domiciliul de drept, ci la domiciliul sau reședința faptică. Totodată, s-a reținut că în Dosarul nr. x/211/2017 al judecătoriei Cluj-Napoca, pârâtul a învestit instanța cu o acțiune în exercitarea autorității părintești prin care a solicitat și modificarea domiciliului minorilor de la domiciliul mamei la domiciliul tatălui sau, în subsidiar, restabilirea locuinței minorilor la adresa și condițiile inițiale avute în vedere la pronunțarea Sentinței civile nr. 3763 din 9 aprilie 2014, prin care s-a stabilit domiciliul minorilor la mamă.

Prin sentința pronunțată în Dosarul nr. x/211/2017, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legat sesizată, în baza dispozițiilor art. 133 pct 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Se constată că reclamanta A., prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 București, la data de 09 martie 2017, sub numărul x/301/2017, a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâtul B. și Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 3 București, stabilirea, în mod provizoriu, a domiciliului minorilor C., născut la data de 03 martie 2006 și D., născut la data de 12 ianuarie 2009, la domiciliul sau reședința mamei.

De asemenea, reclamanta a depus completare și precizare de acțiune prin care a solicitat autorizarea mamei să înscrie minorii pentru cursurile școlare 2017 - 2018, respectiv pentru cursurile pentru ciclul primar și cel gimnazial, la unitatea școlară și în condițiile de învățământ pe care le consideră cele mai potrivite pentru cei doi minori, la locul de domiciliu sau de reședință ales de aceasta și fără acordul expres al pârâtului, în raport de dispozițiile art. 487 și art. 488 C. civ. Se reține că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, prezenta cauză se referă la instituția ocrotirii persoanei fizice, reglementată de Titlul III, Cartea I a Codului civil. Art. 107 alin. (1) C. civ.

prevede că: procedurile prevăzute de codul civil, privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii, denumită în continuare instanța de tutelă". Totodată, în temeiul art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.: "Judecătoriile judecă în primă instanță cererile date de Codul civil. În competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel, iar potrivit art. 114 alin. (1) C. proc.

civ.: "Dacă prin lege nu se dispune altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită". Art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă prevede că până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, Legii nr. 76/2012, precum și reglementărilor speciale în vigoare.

Având în vedere obiectul cauzei deduse judecății, stabilirea, în mod provizoriu, a domiciliului minorilor și exercitarea unor drepturi și îndeplinirea obligațiilor referitoare la învățătura minorilor, se constată că, în conformitate cu prevederile legale sus-menționate, competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, competența exclusivă reglementată de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. având caracter de competență de ordine publică, în raport de prevederile art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.. În privința noțiunii de domiciliu se reține că, din punct de vedere procesual, dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc.

civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană îl are în fapt, în localitatea în care trăiește, scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu, așa cum rezultă din dispozițiile art. 153 și urm. C. proc. civ., fiind acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului pentru a da eficiență dreptului la apărare. De asemenea dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. trebuie raportate la noțiunea de domiciliu, astfel cum este definită de art. 87 C. civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice. Conform art. 87 din C. civ. în vigoare: "Domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală". În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală a fost modificată și norma ce definește noțiunea de domiciliu din O.U.G.

nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români. Totodată, deși potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului sau a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit alin. (3) ai aceluiași articol, prin raportare la alin. (2) al art. 91 C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului la o altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace. Se mai reține că, în privința domiciliului minorului, în caz de neînțelegere între părinți, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de stabilire a domiciliului minorului, în temeiul dispozițiilor art. 92 C. civ., se prezumă că acesta are domiciliul la părintele la care locuiește în mod statornic.

În speță se observă, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, că persoanele ocrotite, respectiv minorii C., născut la data de 03 martie 2006 și D., născut la data de 12 ianuarie 2009 locuiesc în fapt la reședința mamei lor, reclamanta A., situată în București, sectorul 3. Astfel, din rapoartele de anchetă socială efectuate de Primăria Sectorului 3 București și de Primăria Cluj-Napoca, rezultă că minorii locuiesc împreună cu mama reclamantă în București, sectorul 3, din luna februarie 2017, deci anterior introducerii prezentei acțiunii, aspect invocat și de pârât în cererea de emitere a ordonanței președințiale înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. x/211/2017.

Totodată, deși prin ordonanța președințială nr. 1283 din 24 februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/211/2017, s-a stabilit în mod provizoriu domiciliul minorilor C. și D. la domiciliul tatălui lor, pentru o perioadă de șase luni, respectiv până la data de 24 august 2017, această hotărâre nu a fost pusă în executare și în orice caz, la data soluționării prezentului conflict de competență, respectiva hotărâre judecătorească nu mai produce efecte. Reținând, prin urmare, incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc.

civ., normă specială care institute o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reglementată de art. 107 din cod și având în vedere domiciliul în fapt și statornic al minorilor la data introducerii cererii de chemare în judecată, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Înalta Curte mai constată și că, în raport de dispozițiile art. 497 C. civ. și art. 264 C. civ., potrivit cărora, în vederea schimbării locuinței minorului, instanța este obligată să asculte minorul, instanța de la locul unde locuiește efectiv minorul este cea în măsură să administreze dovezile în condiții optime având în vedere faptul că, în această materie, probele se referă la situația minorului, care este ascultat, în mod obligatoriu.

Prin urmare, nu este de preferat deplasarea persoanei ocrotite din localitatea în care locuiește efectiv la o altă instanță în care este arondată localitatea în care i s-a stabilit anterior domiciliu. În plus, se mai reține și faptul că, prin Sentința civilă nr. 4782 din data de 21 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria Cluj în Dosarul nr. x/211/2017, a fost declinată în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București competența teritorială de soluționare a cererii prin care pârâtul a "învestit instanța cu o acțiune în exercitarea autorității părintești solicitând modificarea domiciliului minorilor de la domiciliul mamei la domiciliul tatălui și, în subsidiar, restabilirea locuinței minorilor la adresa și condițiile inițiale avute în vedere la pronunțarea sentinței civile nr. 3763 din 9 aprilie 2014, prin care s-a stabilit domiciliul minorilor la mamă.

Or, în raport de dispozițiile art. 998 C. proc. civ., în temeiul cărora: "Cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului" și dat fiind faptul că acțiunea ce vizează fondul dreptului formează obiectul Dosarului nr. x/211/2017, declinat de la Judecătoria Cluj-Napoca la Judecătoria sectorului 3 București, și pentru acest considerent, revine celei din urmă instanțe competența teritorială de soluționare a cauzei. Pentru toate aceste motive, revine Judecătoriei sectorului 3 București competența teritoriala de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2017. Procesat de GGC - GV