ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1446/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1446/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia

nr. 1446/2017

După

deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3

București, la data de 09 martie 2017, sub numărul x/301/2017,

reclamanta A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. și Autoritatea

Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 3 București, pe calea

ordonanței președințiale, stabilirea, în mod provizoriu, a

domiciliului minorilor C., născut la data de 03 martie 2006 și D.,

născut la data de 12 ianuarie 2009, la domiciliul sau reședința

mamei, în motivare, reclamanta a arătat că între părți au

existat mai multe procese cu privire la exercitarea autorității

părintești și alte cereri conexe, prin Sentința nr.

3763/2014, Judecătoria Cluj-Napoca dispunând stabilirea domiciliului

minorilor la mamă, situat în acel moment la Cluj-Napoca. De asemenea, prin

Sentința civilă nr. 7069/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a

stabilit programul de vizitare al tatălui.

Reclamanta

a mai arătat că minorii au locuit în permanență cu ea, iar

în condițiile în care a trebuit să schimbe locui de exercitare a

atribuțiilor de serviciu în București, a depus toate diligențele

pentru stabilirea reședinței în București, precum și pentru

arondarea școlară și medicală a minorilor la

instituții specializate, situate în apropierea reședinței.

Pârâtul a promovat ordonanța președințială la

Judecătoria Cluj-Napoca, indicând domiciliul mamei la adresa unde aceasta

nu mai locuia în fapt, în aceste condiții instanța dispunând

stabilirea în mod provizoriu a domiciliului minorilor la domiciliul

tatălui, pe o perioadă de 6 luni.

În

drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 C. proc.

civ.

Prin

Sentința civilă nr. 6418 din data de 24 mai 2017,

pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București,

secția Civilă, a fost admisă excepția necompetenței

teritoriale a instanței, invocată de pârât la primul termen de

judecată, fiind declinată competența teritorială de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Instanța

a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 997 C. proc. civ.,

cererea de ordonanță președințială se va introduce la

instanța competentă să se pronunțe în primă instanță

asupra fondului dreptului, iar din actele dosarului, instanța a

reținut că reclamanta, împreună cu minorii, locuiesc în fapt în

sectorul 3, însă prin Sentința civilă nr. 1283/2017 a

Judecătoriei Cluj-Napoca s-a dispus stabilirea în mod provizoriu a domiciliului

minorilor la domiciliul tatălui, pe o perioadă de 6 luni.

Totodată, din cuprinsul cererii de chemare în judecată și

raportul de anchetă psihosocială efectuat în cauză de către

Autoritatea Tutelară Cluj-Napoca, instanța a reținut că

pârâtul locuiește în Cluj Napoca.

În

raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. și de faptul

că domiciliul legal al minorilor, pentru o perioadă de 6 luni, a fost

stabilit la tată, în Cluj-Napoca, măsură ce nu poate fi

schimbată de mamă fără acordul instanței,

Judecătoria sectorului 3 București declinat competența

teritorială de soluționare a cauzei la Judecătoria Cluj-Napoca.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 16

iunie 2017.

La

data de 22 iunie 2017, reclamanta a depus completare și precizare de

acțiune prin care a solicitat să fie autorizată să înscrie

pe minorii C. și D., pentru cursurile școlare 2017 - 2018, respectiv

cursurile pentru ciclul primar și cel gimnazial, la unitatea

școlară și în condițiile de învățământ pe

care le consideră cele mai potrivite pentru cei doi minori, la locul de

domiciliu sau de reședință ales de mamă, fără

acordul expres al pârâtului.

Prin

Sentința civilă nr. 4849 din 23 iunie 2017, Judecătoria

Cluj-Napoca a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale

teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătorie sectorului 3

București. Constatând existența conflictului negativ de

competență, instanța a dispus suspendarea cauzei și înaintarea

dosarului Înaltei Curți de Casație și justiție, pentru

soluționarea conflictului de competență, în vederea stabilirii

instanței competente.

S-a

reținut că, în raport de conținutul cererii de chemare în

judecată și de dispozițiile art. 998 și art. 314 alin. (1)

C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea

de ordonanță președințială dedusă

judecății în prezentul dosar este judecătoria în a cărei

circumscripție teritorială își au domiciliul sau

reședința minorii.

Astfel,

din raportul de anchetă socială efectuat de Primăria Sectorului

3 București și din cel efectuat de Primăria Cluj-Napoca,

instanța a reținut că minorii locuiesc împreună cu mama

reclamantă în București sector 3, din luna februarie 2017, deci

anterior introducerii prezentei acțiunii, aspect invocat și de

către pârât în cererea de emitere a ordonanței

președințiale înregistrată pe rolul Judecătoriei

Cluj-Napoca sub nr. x/211/2017. Chiar dacă prin ordonanța

președințială nr. 1283 din 24 februarie 2017,

pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/211/2017,

instanța a stabilit în mod provizoriu domiciliul minorilor C. și D.

la domiciliul tatălui lor, pe o perioadă de șase luni, respectiv

până la data de 24 august 2017, pârâtul a arătat în fața

instanței că această hotărâre nu a fost încă

executată.

S-a

mai apreciat că nu se poate reține că Judecătoria

Cluj-Napoca este competentă să soluționeze cerere pentru

considerentul că domiciliul de drept al celor doi minori ar trebui să

fie în Cluj-Napoca la tatăl lor, după cum s-a dispus prin

ordonanța președințială nr. 1283 din 24 februarie 2017,

pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, deoarece art. 114 alin.

(1) C. proc. civ. nu se referă la domiciliul de drept, ci la domiciliul

sau reședința faptică. Totodată, s-a reținut că

în Dosarul nr. x/211/2017 al judecătoriei Cluj-Napoca, pârâtul a învestit

instanța cu o acțiune în exercitarea autorității

părintești prin care a solicitat și modificarea domiciliului

minorilor de la domiciliul mamei la domiciliul tatălui sau, în subsidiar,

restabilirea locuinței minorilor la adresa și condițiile

inițiale avute în vedere la pronunțarea Sentinței civile nr.

3763 din 9 aprilie 2014, prin care s-a stabilit domiciliul minorilor la

mamă. Prin sentința pronunțată în Dosarul nr. x/211/2017,

Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Cu

privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui

judecată a fost legat sesizată, în baza dispozițiilor art. 133

pct 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Se

constată că reclamanta A., prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 3 București, la data de 09 martie 2017, sub

numărul x/301/2017, a solicitat, pe cale de ordonanță

președințială, în contradictoriu cu pârâtul B. și

Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei sectorului 3

București, stabilirea, în mod provizoriu, a domiciliului minorilor C.,

născut la data de 03 martie 2006 și D., născut la data de 12

ianuarie 2009, la domiciliul sau reședința mamei.

De

asemenea, reclamanta a depus completare și precizare de acțiune prin

care a solicitat autorizarea mamei să înscrie minorii pentru cursurile

școlare 2017 - 2018, respectiv pentru cursurile pentru ciclul primar

și cel gimnazial, la unitatea școlară și în condițiile

de învățământ pe care le consideră cele mai potrivite

pentru cei doi minori, la locul de domiciliu sau de reședință

ales de aceasta și fără acordul expres al pârâtului, în raport

de dispozițiile art. 487 și art. 488 C. civ.

Se

reține că, față de obiectul cererii de chemare în

judecată, prezenta cauză se referă la instituția ocrotirii

persoanei fizice, reglementată de Titlul III, Cartea I a Codului civil.

Art.

107 alin. (1) C. civ. prevede că: procedurile prevăzute de codul

civil, privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența

instanței de tutelă și de familie stabilite potrivit legii,

denumită în continuare instanța de tutelă".

Totodată,

în temeiul art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.: "Judecătoriile

judecă în primă instanță cererile date de Codul civil. În

competența instanței de tutelă și de familie, în afară

de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel, iar potrivit

art. 114 alin. (1) C. proc. civ.: "Dacă prin lege nu se dispune

altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de codul civil în

competența instanței de tutelă și de familie, se

soluționează de instanța în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul sau reședința persoana

ocrotită".

Art.

76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă prevede că până la

organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile

sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori

și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și

familie, având competența stabilită potrivit Codului civil, Codului

de procedură civilă, Legii nr. 76/2012, precum și

reglementărilor speciale în vigoare.

Având

în vedere obiectul cauzei deduse judecății, stabilirea, în mod

provizoriu, a domiciliului minorilor și exercitarea unor drepturi și

îndeplinirea obligațiilor referitoare la învățătura

minorilor, se constată că, în conformitate cu prevederile legale

sus-menționate, competența de soluționare a cauzei revine

judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își

are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, competența

exclusivă reglementată de dispozițiile art. 114 alin. (1) C.

proc. civ. având caracter de competență de ordine publică, în

raport de prevederile art. 129 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ..

În

privința noțiunii de domiciliu se reține că, din punct de

vedere procesual, dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. trebuie

interpretate în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o

persoană îl are în fapt, în localitatea în care trăiește, scopul

dispozițiilor legale referitoare la domiciliu, așa cum rezultă

din dispozițiile art. 153 și urm. C. proc. civ., fiind acela ca

părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate

de existența procesului pentru a da eficiență dreptului la

apărare.

De

asemenea dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. trebuie raportate

la noțiunea de domiciliu, astfel cum este definită de art. 87 C.

civ., în capitolul referitor la identificarea persoanei fizice.

Conform

art. 87 din C. civ. în vigoare: "Domiciliul unei persoanei fizice, în

vederea exercitării drepturilor și libertăților sale

civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința

principală". În același sens, al locuinței declarate ca

locuință principală a fost modificată și norma ce

definește noțiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005 privind

evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale

cetățenilor români.

Totodată,

deși potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliului sau a

reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de

identitate, potrivit alin. (3) ai aceluiași articol, prin raportare la

alin. (2) al art. 91 C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului la o

altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă

persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace.

Se

mai reține că, în privința domiciliului minorului, în caz de

neînțelegere între părinți, până la rămânerea

definitivă a hotărârii judecătorești de stabilire a

domiciliului minorului, în temeiul dispozițiilor art. 92 C. civ., se

prezumă că acesta are domiciliul la părintele la care

locuiește în mod statornic.

În

speță se observă, potrivit înscrisurilor aflate la dosar,

că persoanele ocrotite, respectiv minorii C., născut la data de 03

martie 2006 și D., născut la data de 12 ianuarie 2009 locuiesc în

fapt la reședința mamei lor, reclamanta A., situată în

București, sectorul 3.

Astfel,

din rapoartele de anchetă socială efectuate de Primăria

Sectorului 3 București și de Primăria Cluj-Napoca, rezultă

că minorii locuiesc împreună cu mama reclamantă în

București, sectorul 3, din luna februarie 2017, deci anterior introducerii

prezentei acțiunii, aspect invocat și de pârât în cererea de emitere

a ordonanței președințiale înregistrată pe rolul Judecătoriei

Cluj-Napoca sub nr. x/211/2017.

Totodată,

deși prin ordonanța președințială nr. 1283 din 24

februarie 2017, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul

nr. x/211/2017, s-a stabilit în mod provizoriu domiciliul minorilor C. și

D. la domiciliul tatălui lor, pentru o perioadă de șase luni,

respectiv până la data de 24 august 2017, această hotărâre nu a

fost pusă în executare și în orice caz, la data

soluționării prezentului conflict de competență, respectiva

hotărâre judecătorească nu mai produce efecte.

Reținând,

prin urmare, incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) C. proc.

civ., normă specială care institute o competență

teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei

circumscripție teritorială își are domiciliul sau

reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma

generală reglementată de art. 107 din cod și având în vedere

domiciliul în fapt și statornic al minorilor la data introducerii cererii

de chemare în judecată, se va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Înalta

Curte mai constată și că, în raport de dispozițiile art.

497 C. civ. și art. 264 C. civ., potrivit cărora, în vederea

schimbării locuinței minorului, instanța este obligată

să asculte minorul, instanța de la locul unde locuiește efectiv

minorul este cea în măsură să administreze dovezile în

condiții optime având în vedere faptul că, în această materie,

probele se referă la situația minorului, care este ascultat, în mod

obligatoriu. Prin urmare, nu este de preferat deplasarea persoanei ocrotite din

localitatea în care locuiește efectiv la o altă instanță în

care este arondată localitatea în care i s-a stabilit anterior domiciliu.

În

plus, se mai reține și faptul că, prin Sentința civilă

nr. 4782 din data de 21 iunie 2017, pronunțată de Judecătoria

Cluj în Dosarul nr. x/211/2017, a fost declinată în favoarea

Judecătoriei sectorului 3 București competența teritorială

de soluționare a cererii prin care pârâtul a "învestit instanța

cu o acțiune în exercitarea autorității părintești

solicitând modificarea domiciliului minorilor de la domiciliul mamei la

domiciliul tatălui și, în subsidiar, restabilirea locuinței

minorilor la adresa și condițiile inițiale avute în vedere la

pronunțarea sentinței civile nr. 3763 din 9 aprilie 2014, prin care

s-a stabilit domiciliul minorilor la mamă.

Or,

în raport de dispozițiile art. 998 C. proc. civ., în temeiul cărora:

"Cererea de ordonanță președințială se introduce

la instanța competentă să se pronunțe în primă

instanță asupra fondului dreptului" și dat fiind faptul că

acțiunea ce vizează fondul dreptului formează obiectul Dosarului

nr. x/211/2017, declinat de la Judecătoria Cluj-Napoca la Judecătoria

sectorului 3 București, și pentru acest considerent, revine celei din

urmă instanțe competența teritorială de soluționare a

cauzei.

Pentru

toate aceste motive, revine Judecătoriei sectorului 3 București

competența teritoriala de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului

3 București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 3 octombrie 2017.

Procesat

de GGC - GV